Azerbaidjanul: O fațadă strălucitoare în spatele căreia se ascunde o dictatură?
Mulți încă confundă Azerbaidjanul cu Rusia, dar e o eroare totală! Deși au fost sub dominație rusească, azerii sunt un mixt între turci și iranieni, iar influențele rusești sunt minime și sunt complet insignifiante în prezent. Mai ales că, știți, la Baku s-a făcut un curent socialist modernist, de prin vremea cravatelor roșii. Până la urmă, totul se leagă de imagine și propaganda pozitivă, așa nu-i?
Pe de altă parte, orașul Baku, cu petrol și gaze care curg ca un râu de aur, îți ia ochii! Curățenia e obsesie națională, iar orașul strălucește de bunăstare. Comparativ cu alte capitale, Baku e ceva de vis, te lasă cu gura căscată, dar oare chiar e un miraj? Aici nu vezi cerșetori sau bețivi pe stradă, ci o ordine care poate fi înfricoșătoare; parcă ești pe altă planetă unde nu există alcool sau haos.
Ah, Baku, fratele mai mic al Abu Dhabi-ului, e ca un showroom al prosperității, dar merită să ne întrebăm: de unde vin toți acești bani? La 2,7 lei litrul de benzină, toți se plimbă cu mașinile, dar unde sunt motocicletele sau scuterele? Știți, nimic din ce ar putea strica imaginea de poveste? Le-aș aduce un mic pe faleză, dar sigur m-ar baga în dubă pentru asta!
Promenada e fantastică, dar oare ne îmbată cu parfum de modernitate sau cu ape tulburi? Baku, orașul care ar putea fi un loc de vis, dar care e sub zodia unei dictaturi asertive, te întâmpină cu atracții turistice și un mix de stiluri arhitecturale. Ah, și Centrul Vechi, ce bijuterie! Toate acestea în contrast cu un regim autoritar care ar face orice pentru o imagine perfectă.
Sigur, construcțiile megalomane sunt visul oricărui magnat, dar oare câți știu de sacrificiile făcute pentru a le ridica? Mentalitatea regimul lui Aliyev e aspră, iar criticile din vest nu o vorbesc decât timid. Se spune că în acest regat al militarizării, ordinea este astăzi sinomimă cu controlul absolut. Regimul are grijă de imagine, dar ce costuri are această frumusețe?
Și nu uitați de gastronomie, unde kebab-ul se îmbină cu un islamism care nu afectează consumul de alcool, dar oare sunt doar fasade? Străzile abia au loc pentru turiști, dar e clar, consumul de vinuri de rodie nu-i chiar interzis! De asemenea, tineretul azer are un stil modern, dar e asta un semn al evoluției sau o mască bine pusă?
Ah, și nu în ultimul rând, granița cu Armenia e o rană deschisă, iar subiectele sensibile sunt evitate ca și cum ar fi mine antipersonală. Credeți că e ușor să ajungi în Azerbaidjan? E nevoie de viză, iar banii să-i țineți la purtător, căci comisioanele sunt, cum să spun, zdravene. Totul e digitalizat, dar care-i adevăratul preț privind calitatea vieții aici?
Concluzie, evident! Dacă poți face abstracție de politica internă, Azerbaidjanul e un loc care merită vizitat, dar întrebările rămân. E doar o fațadă sau chiar există o inimă pulsând sub toată această strălucire? Ce mistificare romantică!
