Misterul Inundării și Accidentului Metroului: O Istorică Desfășurare de Intriga din Anii ’80
Intrigant și încâlcitor al ordinei obișnuite, procesul de construcție a metroului Bucureștiului în anii 1980 a fost pus la o parte de o serie de evenimente neobișnuite, care au avut un impact semnificativ asupra evoluției acestei infrastructuri. Cu începerea proiectului în 1979 și terminarea inelului central în 1989, metroulul s-a dezvoltat rapid dintr-o singură magistrală de 6 stații până la o rețea de 24 stații. În mijloc acestei tranziții spectaculoase și al expansiei constante a rețelei, s-a înregistrat un număr de incidente care au ridicat dincolo de obiceiuri și chiar într-un mod relativ anecdotic, cum ar fi inundarea stației Unirea cu ape reziduale și dejecții.
Miercuriul 13 aprilie 1988 a fost o dată neuitată în această cronologie, când un tren de metrou s-a deraiat într-o scenă aparente de hazar din stația Eroilor. Vagoanele au urcat pe pereți și au tras linia după ele, creând o panică paralizantă printre pasagerii care se treziseră trântiți în partea opusă a sensului de mers. Situația s-a complicat pentru că ultimul vagon era atins pe laterală și fixat la perete cu un rând de roți. Soluții fanteziștice au fost vehiculate, dar în cele din urmă inginerul Vasile Bitri a coordonat o operațiune de tractare și ridicare care s-a desfășurat întreaga nopții.
Obiectivul tuturor părților implicați era ca situația să fie remediată rapid, într-un mod care să ascundă incidentul de la ochii lumii. Deși Securitatea a făcut tot posibilul pentru a asigura că informațiile nu ar ajunge până la postul de radio Europa Liberă, care derula o campanie de dezvăluiri cu impact negativ asupra imagini României în Occident.
În urma accidentului s-a făcut o anchetă tehnică care a scos la iveală că toate inițialele indicații erau greșite, iar trei persoane au fost găsite vinovați. Dar după 1989, dosarul a dispărut misterios, ca o aminte îndelungată dintr-o erea deconfortabilă.
