“`html
Revenirea Mineriadei: O Poveste Care Nu Se Termină Aici!
Dosarul Mineriadei, ah cum l-am mai auzit, acum cu niște ani, dar iarăși pe tavă la Înalta Curte, tot audieri, iarăși și iarăși, se mai plimbă hârtiile, iar restul care se întâmplă, se lasă așteptate de parcă ar fi în vacanță, nu le pasă de noi, noi suntem acolo, da, Ion Iliescu și Petre Roman își recapătă gloriile de odinioară fiindcă sunt acuzați că au orchestrat represiunea, dar a trecut aproape 35 de ani, iar adevărul, cine știe, poate se ascunde sub un covor vechi de la Palatul Cotroceni, spune Petrișor Peiu, pe care aproape nu-l putem ocoli.
Ce se întâmplă mai departe? Ei bine, dacă privim trecutul, nu e doar o pagină puțin prăfuită în cărțile de istorie: este iarăși o lovitură grea, un pumn în fața democrației, o pantoană, dacă vrei, alegerile, oh, alegerile, viciate ca un vârtej de minciuni, voința poporului? Ce e aia? Libertatea de exprimare, din păcate, se restrânge, și tot cei curajoși care îndrăznesc să spună adevărul sunt săltați de pe stradă ca niște saci, amendați, arestați, o tăcere care se reinstituie parcă prin puterea forțată, iar mineriada pare să fie cap de afiș pe ecranele noastre, cenzura pe social media e mai activă decât în anii ’90 și abuzul instituțional este din nou pe val, așa cum spunea liderul senatorilor AUR, s-a creat o poveste mare, doar că nu știm cum se sfârșește.
Așadar, prieteni, aveți grijă, că tot ce am aflat este că istoria se repetă, dar noi învățăm ceva? Oare mai sperăm că justiția aceasta întârziată va putea să ne ofere o democrație care să nu se mai prăbușească? Poate doar un alt capitol obscur a istoriei, iar noi să fim spectatorii la această costumație mizerabilă!
“`
