Politica ambiguității: America și Noua Gază – Un joc de socoteală în Fâșia Gaza!
Într-o panoplie de scenarii, doi demnitari de frunte ai Statelor Unite – vicepreședintele J.D. Vance și Secretarul de Stat Marco Rubio, plus niște diplomați cu dată de expirare precum Steve Witkoff și Jared Kushner, s-au apucat să colinde Israelul, în perioada în care focurile ar trebui să înceteze iremediabil, de parcă toate mizeriile din Gaza ar putea să fie acoperite de un fel de magie trumpiană în care „wonderland”-ul să fie superprofitabil pentru cei care susțin poziția, încă științific discutabilă, a fostului președinte. Dar cu ce costuri și cine sunt cei care decid?
Ambiguitatea dă tonul unei strategii de comunicare care, cel puțin momentan, seamănă a fi de neînțeles, în care întrebările sunt mult mai numeroase decât răspunsurile. Cum va fi dezarmat Hamas, ce garanții se oferă pentru a pleca la răcoare, iar forțele internaționale sunt programate să sosesc în ce formă? Din discuțiile scrise, un lucru e clar: premierul Netanyahu nu prea agreează ideea ca Turcia să aibă vreo implicare, iar militarii americani, din câte se pare, se vor mulțumi să rămână în umbră, focar de activitate fiind Centrul de Coordonare Civil-Militar din Kiryat Gat, inaugurarea având loc… da, ai ghicit, pe 21 octombrie. Asta e, sprijin umanitar etc.
Dacă perioada de tranziție se preconizează că va fi haotică (căci terenul trebuie curățat și găurile umane eliminate), un proiect strălucitor pregătit de trumpiști și imobiliară.metrici, tenhaus despre Noua Gază, mai bine zis „Noua Gază” ce ar putea deveni un alt fel de Elysium destinat doar celor care pot să plătească, va avea forma unui sistem condus de străini cu bani, cu palestinienii, dar nu chiar, deci nu ne mirăm căririi spectrul inteligenței strategice în care vor fi „tehnocrații neutri”, dar mai puțin verificabili. Foarte nebunesc.
Cu o autoritate de tranziție deja pe hârtie, Gaza International Transitional Authority (pe scurt GITA), vom vedea cum se va derula acest spectacol sângeros, sediul fiind stabilit într-un loc nu chiar atât de prietenos cu viața, dar care va avea „celule de coordonare” la Cairo și Amman – ești la dieta cu complezență, dar ai spionare pe măsură. Iar bugetul inițial pentru primii trei ani este unul destul de generos față de obiectivele536,4 milioane de dolari, care au fost îmbinate cu chef, să vedem cine se îngrijește de ce e în sfârșit important: adică administratorii, care se bucură de… bine, de moaca lui Trump.
După ce au luat pulsul zonei, admirabilii Witkoff și Kushner au bătut palma la Emiratele Arabe Unite, în compania șeicului Tahnoon, unde s-au discutat subiecte serioase despre Gaza – e greu de exprimat că toate acestea nu au implicat și Cisiordania. Nu ar fi prima oară când conflictele se îmbină, iar liniile roșii încep să devină nu doar vag desenate, ci chiar invizibile, ca să se dovedească că promisiunile rămân simple informații pe hârtie. Cu alte cuvinte: politica nu cunoaște granițe, dar dezviolarea acestora? E o întrebare bună.
