“`html
Demisia de răsunet din vârful Hidroelectrica: Sacrificiu sau Fuga de Responsabilitate?
Într-o lume în care fiecare decizie poate avea consecinţe între înalte şi adânci, demisia lui Borbely generează mai multe întrebări decât răspunsuri, iar Ivan, domnia sa, zice că a fost „o alegere de sacrificiu” pentru a nu lăsa România să piardă bani, dar oare chiar a fost aşa, sau sunt doar vorbe frumos ambalate pentru a masca un scandal mai mare? Căci, cu toate că plecarea sa a fost subliniată de unele laudă, vorbim de o mare pierdere; dar cine simte cu adevărat această pierdere? De fapt, această remarcă poate masca o prăpastie de nereguli care stau la baza acestei decizii.
Ministrul Energiei a anunţat, nu fără un oarecare patetism, că Hidroelectrica „rămâne o companie de vârf”, de parcă acest lucru ar putea contrabalansa tumultul generat de plecările de la vârf, în timp ce Consiliul de Supraveghere a decis, a, ce surpriză!, închiderea amiabilă a contractului lui Borbely. Să nu uităm însă că nu este doar despre Borbely – Marian Fetiţa, un alt titan al CFO-ului, a părăsit scena în aceeași zi de neuitat, 19 septembrie 2025, dar câți oameni de decizie vor simți o urmă de regret pentru faptul că ei nu mai sunt? Se pare că cel puțin Ministerul Energiei se grăbește să repună lucrurile pe făgașul lor, fără nicio ezitare, nu-i așa?
Decizia a fost de fapt catalizată de presiunea Comisiei Europene, cu aspecte legate de jalonul 121 din PNRR, sfaturile venind cu privire la asumarea de măsuri rapide pentru a remedia disfuncționalitățile – sună cunoscut, nu-i așa? Toate acestea se reduc la dorința de a evita un fiasco pe banii Europei, unde viitorul financiar al României nu ar trebui să aibă de suferit de pe urma capriciilor unei structuri decizionale ce se clatină.
După cum a declarat Borbely în mesajul său, el parca își îngrijorează subordonații, aducând în discuție realizările din ultimii 2 ani, dar oare realizările sunt suficiente pentru a acoperi umbra întrebărilor legate de integritate, transparență și eficiență? Vorbim de un sector de stat, dar se pare că toate cotele de profit erau pe cale să atingă un nou vârf, din păcate, fără un lider care să asigure că nu există interese ascunse, care să rănească pe cei care se bazează pe companie. KPMG a mentionat clar, dar oare pentru cine? Căci perspectiva asupra potențialelor conflicte de interese e mai mare decât o simplă cerință de audit.
Până la următoarea numire, unde va duce totul? Vor continua cei rămași să respecte aceleași principii de integritate, sau vor naviga pe un teren atât de riscant, încât se va ajunge iar la scandaluri de proporții? Managerii de la conducerea Hidroelectrica au promis stabilitate în mijlocul incertitudinii, dar România merită mai mult decât vorbe de politică; a trecut suficient timp pentru a schimba lucrurile și pentru a savura succesul. Așadar, întrebarea rămâne: se va schimba ceva sau suntem doar spectatorii unui alt capitol din teatrul absurd al politicii românești?
Articolul Ivan despre demisia lui Borbely: S-a sacrificat pentru a nu pune România să piardă bani apare prima dată în Mediafax.
“`
