Delcy Rodriguez: Președinta Interimară sau Folosită de Trump?
Un alt episod al crizei Venezuelei, căci armata, duminică, cu toți generalii și soldații lor, au zis că vicepreședinta Delcy Rodríguez a fost recunoscută, cu mare pompa, drept președinte interimar, asta după capturarea lui Nicolás Maduro, iar povestea devine tot mai intensă pe zi ce trece, totul pare că se zbate într-un haos perpetuu, dar să vedem! De fapt, nu este clar ce se va întâmpla cu acest ținut, dar zvonurile sunt tot mai numeroase.
Generalul Padrino, minte uneori la presă, dar acum spune că a fost o hotărâre a Curții Supreme, care ordonă, cumva, ca Delcy să preia conducerea, dar pentru 90 de zile, adică temporal, așa cum vine vorba despre un joc de șah pe care nu-l înțelegem cu toții. El a încurajat poporul să revină la viață, la lucru, dar asta se aude ca un cântec de sirenă într-o mare de incertitudini economice.
„Patria să se repună pe șinele constituționale”, a zis el, stat și strigător la cer, înconjurat de militarii fioroși, ca și cum aceștia ar putea face ceva cu adevărat eficient în această țară, iar despre eliberarea lui Maduro s-a vorbit ca despre un mit fantastic, poate o fabulă de odinioară, așa cum se întâmplă în poveștile cu zâne.
Jurământul, să ne amintim, va fi depus pe 5 ianuarie, dar între timp… Ah, între timp, Trump își joacă cărțile și amenință, parcă, cu o predilecție sângeroasă, pe Delcy, așa cum un vânător ar amenința o prada în colimator.
Asta a fost un interviu, un interviu care are aroma conflictului, când Trump a spus despre Rodríguez că, dacă nu „se va conforma cum trebuie” va plăti un preț „foarte mare”, și, voi știti toți cum funcționează aceste amenințări, nu? După capturarea lui Maduro, acum toate ochii sunt pe această femeie care pare, ori nu, să se ferească de influența americană, în timp ce el este deținut, într-o închisoare de maximă securitate. Cât de ironic, nu?
În timp ce Trump ridica tonul și vorbea despre colaborare, Rodríguez, în stilul ei caracteristic, a sărit să declare că Venezuela este pregătită să apere resursele, iar la acea oră, reacția ei a lăsat multă lume cu gura căscată, așa cum răspunsurile la întrebări incomode. A spus că „nu vom mai fi niciodată o colonie”, declarație denumită de unii fioroasă, dar pentru alții, poate doar un strigăt în pustie, având în vedere contextul internațional.
Ca atare, se pare că lucrurile devin din ce în ce mai confuze și mai interesante, iar întrebările rămân, pe umerii unui popor care caută între timp răspunsuri în marea de minciuni și promisiuni nerealizabile.
