România continuă să cheltuiască mai mult decât produce: deficitul extern rămâne o problemă majoră
România înregistrează un dezechilibru economic semnificativ, cheltuind mai mult decât poate produce, iar diferenţa este acoperită prin importuri masive, avertizează Cosmin Marinescu, viceguvernator al BNR, într-o analiză publicată recent pe blogul său. Deşi guvernul a reuşit să reducă deficitul bugetar în 2025, deficitul de cont curent nu a urmat aceeaşi evoluţie, rămânând la cote alarmante, subliniază oficialul băncii centrale.
Deficitul de cont curent, care reprezintă diferenţa dintre banii ce ies din ţară şi cei ce intră, în special prin comerţul exterior, ar putea continua să se situeze peste pragul de 7% din PIB şi în anul 2026. Aceasta reprezintă una dintre cele mai mari dezechilibre externe din cadrul Uniunii Europene, cu implicaţii asupra stabilităţii economice a României.
Creşterea cererii interne versus capacitatea de producţie
Explicaţia principală pentru acest dezechilibru este, conform lui Marinescu, faptul că cererea consumatorilor români creşte mai rapid decât capacitatea economiei naţionale de a satisface această cerere. Ca urmare, ceea ce nu se produce intern este importat, iar exporturile nu reuşesc să compenseze creşterea importurilor.
Impactul acestor dezechilibre este direct şi se reflectă asupra pieţei muncii: „importurile româneşti generează producţie şi locuri de muncă în străinătate, nu acasă”, subliniază viceguvernatorul. Astfel, ţara devine tot mai dependentă de capitalul extern, ceea ce implică riscuri semnificative pentru economie.
Bugetul s-a ajustat, deficitul extern, nu
În cursul anului 2024, România s-a confruntat cu „deficitele gemene”, atât bugetar, cât şi extern, care au crescut simultan, pe fondul cheltuielilor publice excesive, remarcă Marinescu. Deşi în 2025 austeritatea fiscală a condus la o reducere vizibilă a deficitului bugetar, conform datelor oficiale pentru primul semestru, deficitul de cont curent nu a urmat această tendinţă în aceeaşi măsură.
În acest context, viceguvernatorul citează concluzia raportului recent al FMI: dezechilibrele externe nu se corectează în mod durabil prin restricţii temporare asupra importurilor sau prin impunerea de bariere comerciale. Singura soluţie sustenabilă este ca economia să crească în volum şi competitivitate, producând mai multă valoare adăugată internă.
Contradicţii în sectorul agricol: România, exportator de cereale, importator de produse alimentare procesate
Un exemplu relevant pentru situaţia României este agricultura. Ţara este un important exportator de cereale în Uniunea Europeană, situându-se pe locul al doilea după Franţa, cu peste 10,3 milioane de tone exportate între iulie 2025 şi mai 2026, depăşind de două ori Germania şi Polonia. Această performanţă a generat un surplus comercial de circa 0,8% din PIB doar pe segmentul cerealelor în ultimii cinci ani.
Cu toate acestea, această cifră maschează o problemă structurală majoră: România exportă în principal materie primă brută şi importă produse alimentare procesate cu valoare adăugată superioară, cum ar fi biscuiţii. Pe segmentul alimentelor procesate, ţara a înregistrat un deficit mediu de aproximativ 1,8% din PIB în perioada 2021-2025, de peste două ori mai mare decât surplusul obţinut din cereale. Aceasta evidenţiază că succesul economic nu depinde doar de cantitatea exporturilor, ci şi de natura produselor vândute.
Lecţia Poloniei: valoarea adăugată trebuie să rămână în ţară
Viceguvernatorul BNR ilustrează această problemă comparând situaţia României cu cea a Poloniei. Polonia a reuşit să păstreze o parte mult mai mare din lanţul agroalimentar pe teritoriul său, de la producţia agricolă până la procesarea şi vânzarea produselor finale. Aceasta a condus la excedente comerciale importante în domeniul alimentar, invers faţă de România.
Diferenţa între cele două economii indică faptul că avantajul competitiv al unei ţări nu constă doar în capacitatea de a exporta, ci mai ales în abilitatea de a reţine în economia naţională o proporţie cât mai mare din valoarea produsului final, cu beneficii suplimentare pentru crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea industriei interne.
Finanţarea deficitului extern s-a deteriorat
O problemă semnificativă, mai puţin vizibilă, este şi natura finanţării deficitului extern. Acum două decenii, România beneficia de investiţii străine directe, capital care rămânea în ţară prin fabrici şi companii. În schimb, în ultimii ani, această finanţare a fost înlocuită în mare parte de investiţii de portofoliu şi împrumuturi externe, o formă de capital mai volatilă şi riscantă, subliniază Marinescu.
Deşi datoria acoperă pe termen scurt dezechilibrul de cont curent, aceasta implică dobânzi mai mari şi un risc sporit, deoarece investitorii financiari pot retrage rapid capitalul la schimbări economice sau politice, crescând vulnerabilitatea României pe pieţele externe.
Momentan, România se află într-o poziţie confortabilă privind lichiditatea externă, susţinută de rezervele BNR şi de un serviciu al datoriei scăzut raportat la exporturi. Viceguvernatorul avertizează însă că această plasă de siguranţă nu poate substitui reformele profunde necesare pentru stabilitatea economică pe termen lung.
Menţinerea ratingului de către Fitch: argumente şi justificări
În post-scriptumul analizei sale, Marinescu explică decizia agenţiei Fitch de a menţine ratingul României, considerând-o pe deplin justificată. Printre motivele invocate se numără scăderea deficitului bugetar cu 1,65 puncte procentuale din PIB în prima jumătate a anului 2025 comparativ cu aceeaşi perioadă din 2024, precum şi aşteptările privind o reducere consistentă a inflaţiei în lunile iulie şi august, cu aproximativ două puncte procentuale lunar.
De asemenea, FMI şi Comisia Europeană estimează că economia va reveni la o creştere de peste 2% în 2027. Rezervele internaţionale ale României se apropie de 75 de miliarde de euro, acoperind integral datoria externă pe termen scurt, iar băncile româneşti se situează peste media europeană în ceea ce priveşte principalilor indicatori de prudenţă financiară.
Aceste date contribuie la imaginea unei economii cu o stabilitate relativă pe termen scurt, însă rămâne semnalul clar că o corecţie a dezechilibrelor externe majore necesită eforturi susţinute de politici economice ce să stimuleze producţia internă şi competitivitatea pe termen lung.
