“`html
Deficit Bugetar de 8,4%: România pe Marginea Abisului Financiar!
Într-o lume în care bugetele curg mai repede decât apa din robinet, proiectele de rectificare vin cu o surpriză neașteptată, 6,7 miliarde lei în plus la venituri dar, oh, surpriză! 31,8 miliarde lei în cheltuieli, deci cumva ajungem la un deficit de 8,4% din PIB, care e cu 1,36 puncte procentuale mai mult decât s-a stabilit inițial, dar cine stă să numere, nu-i așa?
Analiza efectuată o arată clar, dar cu toate aceste ajustări, cheltuielile vor fi, chipurile, adaptate la execuția bugetară curentă, cel puțin așa zic cei de la CF, care nu se sfiesc să scrie ciudățenii despre dobânzi, asistență socială și alte bunuri care par a fi mai mult decât o simplă zgâriere pe hârtie. Totul trebuie să respecte, desigur, noile ţinte propuse – ieftin, dar nu pentru toți!
Ei bine, CF, în viziunea sa genială, consideră că noile coordonate ale bugetului sunt compatibile cu un deficit bugetar cash de 8,4% în anul 2025, dar ce mai contează când avioanele nu zboară, iar riscurile sunt la ordinea zilei ca și pizza pe un platou? Noul deficit ar trebui să fie judecat în raport cu precedentul 9%, care dacă nu erau măsuri de ajustare, și totuși acum măsurile au impact pozitiv, dar unul foarte limitat, că la ce bun să ne alegem cu mai mult decât fasa de hârtie?
La capitolul datorii publice, ce nebunie! Acestea au fost duse la 59,6% din PIB, o estimare plăcută dacă nu cumva ai uitat cum se construiesc catedralele financiare. Însă să ne înțelegem, dacă nu se iau măsuri, bineînțeles, ne îndreptăm spre o bulă care va exploda cu sunet mare, iar 83% în 2029 nu-i decât un număr pe care îl vedem într-un vis frumos, nu?
Absorbția fondurilor europene, uma o’enigma, cu 3,2 miliarde euro returnate din 30,7 miliarde, se tot zbate ca o pește pe uscat având o rată de absorbție de aproximativ 10,4%. Şi da, PNRR are o rată de absorbţie efectivă de 30,7% dar zic să nu ne mai agităm prea tare, deoarece la sfârșitul zilei, nimeni nu știe când vor fi fondurile acestea folosite, ca niște titluri de glorie ale unui mare bancher visător.
Conform CF, mutarea ţintei de deficit de la 7,04% la 8,4% devine o „binecuvântare”, deoarece, hai să fim sinceri, prima estimare era total supraevaluată și toată lumea știe asta, chiar dacă nu o recunoaște! Deci corecția asta care lipsește, care ar putea striga de la fereastră, are să fie judecată în funcție de ce se va întâmpla dacă nu ne mișcăm, și, cine știe, piețele s-ar putea să ne ofere o plimbare de neuitat.
În contextul absenteismului financiar, CF ne învăluie în cuvinte pompoase vorbind despre dominanța fiscală ca un exemplu „fugace”, dar care ne va demonstra din nou, cât de mult ne afectează inflația piețelor și politicii monetare. Așa că corecția asta bugetară devine tot mai de dorit, chiar dacă sună a pedeapsă, pentru a menține credibilitatea monedei naționale; altfel, fugirea de leu va deveni sport național!
“`
