“`html
Curtea Constituțională Rupe Tăcerea: Proprietatea Publică în Pericol!
Deci, miercuri, Curtea Constituțională a României a hotărât ceva ce a stârnit un mare freamăt, nimic altceva decât faptul că un imobil din proprietatea privată a statului, care are legătură cu cercetarea agricolă, nu va deveni un bun public pentru comuna Moara, care oricum deja avea destule griji, iar președintele Nicușor Dan, cu aplombul unui erou de filme, a sărit să salute această decizie ca pe o victorie imensă, afirmând că statul are o obligație, ce fel de obligație mai este aceea, de a-și proteja interesele naționale în scopul activităților economice, dar oare acest lucru este totuși clar pentru toată lumea?
Totul a început, fără îndoială, pe 17 iulie 2025, când Nicușor a făcut o sesizare de neconstituționalitate, o adevărată aventură legislativă, care s-a concentrat pe o lege care voia să facă transferul unui teren mare, de 2,24 hectare, aflat în intravilan, adică chiar în buricul județului Suceava, în proprietatea publică a comunei Moara, dar despre care niciunul nu se întreba de la început ce va implica acest lucru concret, nu-i așa?
Judecătorii din CCR au băgat de seamă detalii legislative care, ziceau ei, erau cel puțin confuze, dar cum să te aștepți la altceva, nu? Asemenea modificări ar putea genera o mulțime de întrebări legate de drepturile de proprietate, ceea ce înseamnă că Legea 45/2009 a fost menționată ca un fel de biblie a speranțelor pentru legalitate, iar critica sa nu a fost întâmplătoare, ci, gândindu-ne bine, corectă. Căci era clar, lipsa de norme şi corelarea cu legislația existentă s-ar putea să facă vâlvă, dar nu o vâlvă bună, ci una care putea strica tot spectacolul!
Până la urmă, președintele Dan a ținut să sublinieze pe rețelele sociale, evident, cum că a evitat un catastrofă legislativă care ar fi periclitat bunurile statului, scoțând în evidență motivele pentru care a acționat, care, deși sunt legitime, s-ar putea să pară cumva exagerate, Oscar-worthy chiar! Așa că, pe bună dreptate, el afirmă că nu existau garanții că terenul va fi utilizat efectiv în interes public, adică, se întreba el, “Păi, ce va face comuna Moara cu acest teren, un parc sau o discotecă?”
Concluzia pe care o trage, pe care nu o poate nega nimeni, este că această decizie a Curții nu face altceva decât să reitereze că statul trebuie să fie vigilent și să apere bunurile naționale, radiind o temperatură de tensiune în aer, dar oare toată lumea înțelege oare implicațiile acestei decizii? Vor continua oamenii normali să se întrebe ce se va întâmpla cu terenurile?
“`
