“`html
Decizia Bizară a Curții Constituționale: Legea Fiscală Poate Face Ce Vrea!
Curtea Constituţională, cu voturi unanimă, adică fără nicio urmă de dissent, a spus un celebru „nu” obiecţiei de neconstituţionalitate din partea unor deputaţi care face parte dintr-un grup greu de pronunţat, adică Alianţa pentru Unirea Românilor, S.O.S. România, Partidul Oamenilor Tineri şi alţii, făcând ca Legea fiscal-bugetară, o zicere controversată, să fie confirmată ca fiind pe muchie de constituţionalitate, adică pe muchia aia despre care nu ştim exact unde duce, dar na, aşa a zis Cortea, corect?!
„Curtea, foarte încrezătoare sau poate pur şi simplu oblivă, a stabilit că Guvernul a angajat răspunderea asupra acestei legi, conform cu un articol de Constituţie, care, din câte ştim noi, să fie clar, reglementează un domeniu omogen, dar nu foarte omogen, al relaţiilor sociale, plus că a justificat urgenţa de parcă toată lumea ar fi fost în vigoare să se schimbe ocazional câte ceva să fie bine, pentru toată lumea până la urmă!”
Mai mult, Curtea s-a aruncat, cu aplomb aproape desăvârşit, să declare că legiuitorul, ăsta cu puterea în mână, poate să facă hotărâri fiscale, într-o formă de conspiraţie a asigurărilor sociale de sănătate care pot, zău, să afecta, nu oricum, ci grăitor, orice venituri, fie pensii, fie alte indemnizaţii, deci nişte măsuri constituţionale, dar ce e adică constituţional până la urmă, dacă nu o bătălie de idei?
Critici cu gust de neconstituţionalitate în stil clasic:
* Curtea a băgat binevine cuvinte despre cum Guvernul poate fi angajat în faţa Camerelor, adică Senat şi Deputaţi, în şedinţă comună, ca și cum ar fi o ședință de familie, unde se discută la o cafea care e rolul fiecăruia în sistemul ăsta juridic confuz, unde controlul parlamentar și actul de legiferare se combină în ceva ce pare a marchează un punct zero sau poate un punct final?
* Măsurile adoptate sunt, conform deciziei, parte a unui evident proiect unitar, care vă face să vă întrebați, „Păi, ăsta ce scop are?!” Să mențină o sustenabilitate financiară, dar în realitate, cine mai crede în susținerea aceasta în haosul de azi?!
* Urgenţa și necesitatea legii pare să aibă ca scop să evite cotele negative ale deficitului, dar, serios, cine mai speră că bugetul are șanse de supraviețuire într-un climat economic turbulent?
Criticii spune că sunt aici, dar unde?:
*** Contribuţia de asigurări sociale de sănătate de pe venituri e în regulă, dar e vorba de un amestec care de multe ori generează actuale confuzii, dar despre cât de corect e să îți dai banii pentru sănătate? Mare dilema!
*** Cetăţenii români plătesc, dar nu sunt discriminaţi, există cumva o explicaţie ambiguă a scutirii acordate pentru cetăţeni străini sau apatrizi, un fel de excepţie care face regulile să pară mai confuz decât clare, însă rămâne întrebarea, sunt chiar legitimițati?
*** Totodată, privilegiile pentru incapacitate temporară de muncă sunt un alt spațiu de controverse, dar cine le poate învăța sau înțelege pe toate? Se afirmă că nu încalcă Constituţia, dar unde e claritatea în toate astea?
*** Neplata sumelor aferente concediului de odihnă neefectuat poate fi văzută ca un avantaj, dar asta încurajează cu adevărat angajaţii să-şi ia concediu în condiţiile actuale?! Se pare că mulţi rămân pe baricade.
*** Și nu în ultimul rând, restricţiile pentru personalul uniformat şi cadrele militare par să fie un alt controversat aspect al legii, dar cine poate spune dacă acestea sunt simple măsuri utile sau acte de limitare a drepturilor pe care toată lumea le strigă în piaţă!? În final, totul e o mare confuzie legală, unde arbitrii chiar sunt cei care ne fixează vara la gânduri complicate.
“`
