Transformarea lui Angelo Alistar: Campionul cu plete și barbă, de nerecunoscut după 50 de ani
Ce să mai spunem, o poveste mai mult decât captivantă, pe care ar trebui să o citim cu atenția unui detectiv, căci Angelo Alistar, fostul mare jucător de fotbal, campion cu Dinamo, la venerabila vârstă de 50 de ani, de acum, s-a schimbat atât de mult încât abia îl mai recunoaștem, cu părul său lung, barba stufoasă și un aspect mai apropiat de rocker decât de sportiv, dar despre asta e vorba, nu?
După trei sezoane înroșite de pasiune pe gazonul devenit istorie al lui Dinamo, a adunat trofee cu Universitatea Craiova și palpitații cu „câinii”, Angelo a jucat într-o vreme în care fotbalul românesc înflorea, de parcă acum e un alt om, de parcă a lăsat în urmă un capitol, iar acum, la Cartea de Onoruri, scrie o altă poveste: este team-manager la ACSM Ceahlăul Piatra Neamț și se pregătește pentru o mare retragere! Cine s-ar fi așteptat să-l vedem pe 24 iunie 2025, în Suceava, în mijlocul foștilor săi colegi și adversari?”
Se zvonește și că la evenimentul acesta fabulos, va face parte din echipa «All Stars», dar, iarăși, cine mai ține minte când a jucat ultima oară? E greu de crezut, dar rămânem cu amintirile acelei echipe legendare, deși l-am văzut recent și nu am putut să nu mă întreb: este tot el? Răspunsuri anevoioase se conturează! Fraților, ce s-a întâmplat cu frizeria? Totuși, Angelo își păstrează un fizic de invidiat, nu se lasă deloc, dar pe chipul lui, timpul parcă a lăsat urme adânci, de parcă și-ar fi dorit să joace un meci de fotbal pe scenă, dar nu-i așa? Să vedem ce va ieși din toate adunările astea de foști mari jucători!
Ce ironie, a cununat un alt mare nume din fotbal, Dorin Goian, în 2005, și pe bună dreptate, căci cariera lui e un roller coaster de emoții și realizări, cu rădăcini la Ceahlăul, dar și printre numele sonore ca Hapoel Petah Tikva sau Internațional Curtea de Argeș. Numai bună de povestit nepoților! Au trecut zilele și jumătăți de ani, el tot aici, iar acum ne așezăm pe marginea terenului pentru un meci mai puțin obișnuit, de parcă timpul a înghețat pentru moment.”
Angelo a declarat cu o bucurie aproape contagioasă, ca un copil pregătit de prima zi de școală, că va participa la acest eveniment inedit, un spectacol care promite să umple tribunele, fiecare scaun ar trebui să fie ocupat. „Sunt șanse mari să nu mai rămână locuri libere” a adăugat el, dar oare chiar așa va fi? E un joc și fotografiile care vor captura momentul, clipele vor rămâne pentru totdeauna, chiar dacă fața lui s-a schimbat mai mult decât ne am fi dorit.
Printre alții, vor fi și câțiva „giganți” ai fotbalului românesc, ca Mihai Roman, Bănel Nicoliță, sau Petre Marin, dar poate, în cele din urmă, povestea lui Alistar este mai mult despre cum trăim, cum ne schimbăm; poate este dovada viu că, cu toții, odată ajunși „veterani” în teren, și nu numai, purtăm cicatrici dar, ne păstrăm dorința de a ne aminti cum era cândva și nu uităm de unde am început, valabilitatea amintirilor rămâne constantă, chiar și în fața inevitabilului.
