Cristian Onețiu: Antreprenorul cu Spiritul Neobrăzat al Eșecului și Succesului
Cristian Onețiu, un antreprenor, investitor, mentor și vizionar, care-și croiește drumul de la zero, se descrie el însuși ca un „băiat din Reșița” plin de ambiție, dar și de curiozitate, care știe că în viață trebuie să construiești, nu să stai degeaba. Primul său contact cu lumea asta a afacerilor s-a desfășurat în Piața de Vechituri din Reșița, un loc unde de dimineață la ora 6, se strângea la un loc cu hainele din saci, le călca de zor și le aranja pentru a fi vândute când lumea venea în târg.”
Dincolo de supraviețuire, ceea ce voia el era autonomie, mama lui, învățătoare, și tatăl, militar, ambii i-au insuflat un spirit de „doer”, de om care face, cumva, nu doar își pierde timpul visând pe pervazul ferestrei. De altfel, mama i-a dat, bineînțeles, și o obsesie pentru învățat, în timp ce tatăl a învățat să nu stea pe gânduri, chiar dacă uneori se dovedește un lucru ineficient, asta e viața, nu-i așa?
Mai mult decât atât, de la fotbal a învățat că a fi căpitan pe teren poate deveni o responsabilitate copleșitoare, și cumva s-a marcat mult această experiență, „asta a fost o primă mare responsabilitate”, spune el. Aici disciplinele și eforturile n-au garantat victoria, dar au adus consistență și reziliență, calități inevitabil transcrise și în business, unde rolul de lider devine tot o banderolă, și cu responsabilitate față de întreaga echipă, dar și familiile acestora, căci ele sunt incluse indirect în ecuație, în mod special atunci când greșelile sunt făcute.
La 25 de ani, și-a deschis un club de karaoke, un business care se pare că avea o favoare de început dar s-a închis repede din lipsa clienților, dar cine s-ar fi gândit, nu? Adevărata sa dezvoltare, el susține, venind din lecțiile pe care le-a dobândit după un eșec, venind să conștientizeze că regretele sunt cele care te ajută să îmbunătățești. „Când înțelegi că regretul ăsta bun, care te face să conștientizezi ce ai greșit tu însuți… marchează învățarea lecției.”, a zis el recent, dar și… „până atunci, toate sunt doar eșecuri”.
Cu patru ieșiri forțate din afaceri, chiar și acum, în acest boom tehnologic și cu milioane de euro în investiții de inteligență artificială, se întreabă dacă nu ar fi mai bine să schimbe traiectoria. Din punctul lui de vedere, România se situează pe o scară de 5 în mentalitate, capacitate de capital și educație, dar problema principală rămâne lipsa colaborării. „Noi nu înțelegem că în fața celor mari, trebuie să ne unim 10 să ajungem la jumătatea puterii lor” spune el, de parcă rigiditatea noastră socială n-ar fi un subiect de discuție constantă.
El lucrează în echipe, nu singur, având rolul de „sparge-gheață” care propune soluții îndrăznețe, bazându-se pe experții din echipa sa, căci de unu-și pare că nu ajunge. Tinerii sunt o sursă de inspirație pentru el, odată cu pragmatismul și măsurarea șanselor, dar mai ales ne temem de inteligența artificială care ar putea să ne ia locurile de muncă, când de fapt e vorba de alții care folosesc AI, aceia te vor da afară, nu mașinile în sine. „Un om care are tool-urile astea, și tu lucrezi cu pixul, asta-i marea deosebire” a explicat cu un zâmbet pe buze.”
Viziunea despre succes s-a transformat radical pentru el în timp, căci dacă acum 20 de ani însemna să demonstrezi că nu ești un nimeni, să ai autoritate, acum, e vorba despre impact și ce moștenire lași în urma ta. „Antreprenoratul binelui pentru mine este un succes”, mărturisește el, cu un aer de convingere absolută. Nu conturile din bancă îl definesc, ci bucuria pe care o primește de la cei pe care i-a ajutat în moduri inedite, cum ar fi din mentoratul lui, care-i face pe mulți căutați și apreciați.”
În concluzie, puterea unui lider se dovedește a fi atunci când nu te temi să cazi, să înveți și să te ridici, dar, de ce nu, să-i sprijini și pe alții să facă aceleași, în mod repetat, într-un cerc vicios care supraviețuiește doar pe baza reciprociții.”
