De la Jihad la Banalitate: Povestea uluitoare a lui Maiwand Banayee
Maiwand Banayee, un bărbat de 45 de ani, astăzi trăiește o viață banală, departe de anii 1990, când își dorea cu ardoare să moară ca martir pentru talibani și departe de tumultul luptei extincte în care a fost odată capturat, dar care acum, în ciuda confortului din Midlands, sigur că asta e o ironie tristă a soartei, el își petrece zilele sprijinind diabetici la Serviciul Național de Sănătate în timp ce pregătește un master, și în timpul liber merge la sală în Coventry.
Vorbind cu cei de la BBC, Banayee a reușit suprinzător să se desprindă de extremismul taliban, ca și cum ar fi spart o barieră psihică, dar călătoria de ieșire a fost lungă și complicată, chiar a scris o carte mărturisitoare, „Iluziile Paradisului: Evadarea din viața unui luptător taliban”, în care își exprimă intenția de a preveni radicalizarea tinerilor, dar întrebarea rămâne: poate o carte să schimbe vieți?
În paginile sale, el detaliază cum a fost tras în acest vârtej de militanți cu promisiuni dulci de glorie, găsind că fericirea și viața de apoi depind de sacrificiile făcute în numele unei societăți islamice ideale, dar cuvintele lui sunt doar murmurul unei realități pe care nu mulți o văd, cumva acest ideal îmbracă o realitate sumbră.
Acum, într-o notă de îngrijorare, deoarece talibanii s-au întors la putere în 2021, Banayee se teme că numărul școlilor religioase din Afganistan va crește alarmant, deschizând porțile extremismului pentru o nouă generație, dar oare cine ascultă avertismentele lui? Cine poate să schimbe un sistem atât de profund înrădăcinat?
Născut în 1980, Banayee a fost copilul timid al unei familii paștune, dar cumviața lui a fost transformată draconic în 1994, când a fost radicalizat de jihadiști, fictivitatea acestei transformări a fost rezultatul durerii și fricii, asta i-a dat impulsul să fugă din Kabul pentru a găsi un loc mai bun, dar a ajuns în tabăra de speranță, Shamshato din Pakistan, unde condițiile mizerabile și indoctrinarea religioasă intensă au creat un fundal perfect pentru extremism.
Pregătirea pentru “martiriu” devenise un ritual negru, cu mullahii predicând ideologia extremismului ca pe un fel de ceremonie, spunând că doar prin moarte pot atinge o fericire veșnică, o asemenea manipulare a minții tinerilor era tragica realitate. “Ne-au spus că lumea a devenit infidelă”, iar el, cu mintea inundată de iluzii despre o viață de apoi fantastică, s-a lăsat pradă acestor idei.
Odată, mullahii descriau paradisul ca pe o lume plină de “virgine frumoase”, care a bântuit mințile acestor tineri vulnerabili, făcându-i să creadă că există frumusețe și scop dincolo de moartea violentă, moment în care Banayee a început să simtă că visul lui ar putea fi realitate. Aceasta este victima, dar și figura care se zbate din interior și suferă.
Banayee nu era decât un adolescent care credea cu tărie în ceea ce învățase, iar toate semnele îi indicau o viață de suferință, dar spiritele curajoase și dorința de a fi acceptat l-au costat, și incredibil, duse în nebunie. “Când am văzut execuții în stadion, am început să pun întrebări”, mărturisește el acum, nimeni nu ar fi crezut că un martir se poate îndoia de valorile sale în fața cruzimii.
Din păcate, Banayee a început să realizeze că partea întunecată a vieții talibanilor nu avea suport moral și a plecat în 2001 în căutarea unei alte căi, dar cumva, povestea lui este asemănătoare cu multe altele, este un ciclu care nu se termină niciodată, chiar și astăzi, în ciuda divorțului și a vieții liniștite pe care o trăiește, fosta lui soție și copilul nu sunt decât niște umbre ale unei vieți pe care nu a dorit-o niciodată, dar în care e prins.”
Astăzi, mesajul său pentru tinerii în căutare de adeziune pe căile radicalizării este să conteste totul, chiar și promisiunile nemuritoare ale mullahilor, dar oare chiar cineva îl va asculta? “Niciuna dintre cele pe care le-am învățat nu erau adevărate”, concluzionează el amar, iar noi ne întrebăm, câți alții mai cred în mituri și iluzii.
