O copilărie fără haine, o carieră strălucitoare, dar ce preț?
După o copilărie grea plină de neajunsuri și singurătate, unde nu exista banii de haine, o povestea care este cu adevărat emotionantă-ne putem întreba ce se ascunde în spatele realizărilor lui Dani Coman, fostul mare portar român. Având o familie modestă care nu avea posibilități financiare, el a îndurat greutăți de zile, întrebările rămânând suspendate în aer, cum a reușit să ajungă atât de sus să aibă o avere considerabilă?
Cu o carieră de lungă durată, 18 ani de fotbal consumat la echipe precum FC Argeș sau Astra, dar cumva, după toate acestea, a trecut la administrativ, un pas ciudat, să organizeze lucrurile în cluburi, continuându-și parcursul pe calea uneia dintre celemaigloriase cariere.
A debutat la naționala de tineret a României, dar greutățile din copilărie nu l-au ocolit. „M-am născut în Ștefănești, la 7 km distanță de stadion, unde circulau doar 3 autobuze: dimineața, la prânz și seara, iar eu nu prindeam niciodată unul”, a dezvăluit el, amintindu-și cum, în cele mai dificile momente, nu mai avea timp să ajungă acasă între antrenamente, ci stătea pe bănci.
Știm bine că era o luptă cu obstacolele și neajunsurile, totul din cauza părinților lui care munceau din greu pentru a-i oferi un viitor, reușind să îi cumpere o pereche de mănuși sau ghete, dar nimic care să arate ca un copil de fotbal care se respectă. “Nu aveam bani pentru haine”, spune vocea lui Coman, răsunând prin amintirile adânci ale unei tinereți zbuciumate.
Chiar și când a debutat în cupele europene, întâmplările erau mult mai dificile decât i-ar fi fost lui dorit, în cele din urmă, la Rapid, a simțit ce înseamnă cu adevărat fotbalul la un alt nivel, în sezonul 2005/2006, cu poveștile despre meciurile pierdute și echipele celebre întâlnite, cum să nu ne amintim!
Totuși, cu toate greutățile, el a reușit să obțină succesul, iar întreaga poveste devine un amalgam de sentimente și amintiri amestecate, unde copilăria săracă se transformă în visul a ceea ce el este astăzi, dar la ce preț?!
„Aveam un singur trening pe care îl spălam seara, dar era un sacrificiu repetat deoarece era primit de la echipă”, și astfel, imaginea unui mare sportiv care îmbrăca aceeași ținută zi de zi mai devine deznădăjduitor de neplăcută, dar în același timp inspiratională deopotrivă., întrebându-se oare câtă muncă a fost necesară pentru a ajunge unde este acum?
Astfel, memoria greutăților și sacrificiilor ține loc de poveste, rămânând totuși un om simplu, chiar și după atâtea realizări, dar care știe că, uneori, drumul sinuos al succesului este marcat de amintiri greu de purtat, întrebându-se noi ce va urma pentru el după!
