De la Craiova Maxima la banii șeicilor: Povestea lui Florin Cioroianu, fotbalistul mai cunoscut de arabi decât de români

Florin Cioroianu, 61 de ani, este un nume cunoscut în fotbalul românesc, mai ales pentru perioada petrecută la Craiova Maxima, o echipă care a marcat o întreagă generație de suporteri. Dar destinul fotbalistic al lui Cioroianu a luat o turnură neașteptată, ducându-l departe de România, în lumea luxoasă și fascinantă a fotbalului arab.

Cioroianu a fost un jucător talentat, dar a avut ghinionul de a se afla într-o echipă plină de fotbaliști de top, cum ar fi Costică Ștefănescu, Aurică Beldeanu și Costică Donose. A fost o competiție acerbă pentru un loc în primul 11, iar Cioroianu a devenit un jucător de rezervă valoroasă, intrând pe teren când era nevoie. El a acceptat cu stoicism rolul său, recunoscând că nu putea concura cu acești mari fotbaliști.

„Nu pot spune că nu mi-am dorit să joc mai mult, dar am realizat că era imposibil să-i scot din echipă pe acești jucători. Ei erau de o clasă aparte. Am avut ghinionul de a juca alături de acești fotbaliști excepționali. Am fost cel mai ghinionist jucător din lume, poate fi spus și așa. Mă gândeam la un moment dat: „Costică Ștefănescu era căpitanul Craiovei Maxima și al naționalei, Aurică Beldeanu era un jucător de națională foarte bun, iar Costică Donose era titular incontestabil. Unde aș fi putut eu să intru titular? Dar, chiar și așa, am dat tot ce am putut și am intrat pe teren ori de câte ori am fost chemat. Consider că mi-am făcut datoria și nu i-am dezamăgit pe antrenori. Universitatea Craiova de la vremea aia a fost una dintre cele mai bune echipe din fotbalul românesc. Dacă trecem de Benfica în semifinale, aduceam Cupa UEFA în Bănie. Am avut ghinion la meciul retur cu Benfica”, a declarat Florin Cioroianu.

Drumul spre banii șeicilor: Antrenoratul în lumea arabă

După ce s-a retras din fotbal, Cioroianu a încercat o carieră de antrenor în România. A pregătit FC Universitatea Craiova pe timpul lui Adrian Mititelu, dar experiența a fost de scurtă durată. Ilie Balaci l-a introdus în lumea fotbalului arab, unde Cioroianu a găsit o nouă perspectivă.

„Am avut posibilitatea să antrenez și în România. Mihai Rotaru mi-a oferit să antrenez echipa a doua și să mă ocup de centrul de copii și juniori, dar am refuzat, pentru că am preferat să merg în zona arabă. Adrian Mititelu mi-a propus să preiau FCU din Liga 3, dar iarăși am ales să antrenez în zona arabă. Pe România nu am agent, dar pe zona arabă colaborez cu doi agenți și s-ar putea să prind ceva tot pe acolo în perioada următoare. Nu aș zice nu vreunei oferte tentante din România, dar momentan nu am primit nimic. Am lucrat cu Ilie Balaci un an în zona arabă, apoi am început să antrenez singur. Da, putem spune că m-am făcut mai cunoscut în antrenorat în zona arabă decât în România. La prima ligă din România am primit doar șansă de la Adrian Mititelu în 2007. Consider că mi s-a dat o echipă foarte bună și am avut câteva victorii. Florin Costea era foarte tânăr pe atunci. Domnul Mititelu punea accent pe creșterea tinerilor și pe promovarea lor. Adrian Mititelu nu mi-a impus niciodată un jucător în echipă. Nu mi-a zis: „Scoate-l pe ăla și bagă-l pe ăsta”. A dânsului îi plăcea să promovăm tinerii. Lucrul ăsta e cu totul altă chestie. Dar să știți că vorbeam mult pe această temă cu Adrian Mititelu, iar dacă eu îi aduceam argumente că jucătorul x încă nu e pregătit să joace titular, atunci îmi respecta decizia și mă lăsa să merg pe mâna mea. Omul ăsta merită apreciat pentru faptul că a pus fotbalul pe primul loc poate chiar și înaintea problemelor sale de familie. Și sunt convins că la fel a rămas și acum. Adrian Mititelu e dispus să își bage banii în fotbal în continuare, deși nu a avut rezultate bune în ultimul an. Chiar nu îmi pot da seama cum de echipa a putut să retrogradeze în Liga 2, după ce fusese la un pas de cupele europene. FCU a avut și sezonul trecut în componență jucători foarte valoroși”, a declarat Cioroianu.

Povestea lui Florin Cioroianu este o demonstrație a vieții unui fotbalist pasionat, care a acceptat provocările destinului, fie că a fost vorba de a juca alături de mari fotbaliști sau de a antrena în lumea arabă. A fost un jucător talentat, un om cu un caracter puternic și un antrenor dedicat. El a demonstrat că pasiunea pentru fotbal îl poate duce oriunde în lume, chiar și printre banii șeicilor, departe de Craiova Maxima, dar totuși cu o dragoste nemărginită pentru fotbalul românesc.