Românii, de la Ceaușescu la Inteligența Artificială: O Nouă Autoritate Se Conturează!
Un articol cu declarații incredibile, scris de gazetarul Cristian Tudor Popescu, pe 1 ianuarie, discută cum românii au renunțat la controlul dictatorului Ceaușescu, dar acum a apărut o nouă autoritate – inteligența artificială care se impune, în mod voluntar, dar totuși ciudat, cu un aer de misticism și neliniște inexplicabilă, nu-i așa? Totul pare că duce spre un circul emoțional unde alegerea este mai mult o iluzie, în timp ce oamenii chiar își doresc să evadeze, dar în același timp se simt constrânși la această cenzură modernă. Ce alegem până la urmă? Nimic!
CTP, așa cum îl știm, îmbină nostalgia trecutului comunist cu stressul actual, afirmând că cei născuți după 1980, chipurile, ar putea privi spre Ceaușescu ca spre o figură benedictivă, dar în realitate, e o simplă regresie la o simplificare a alegerilor, de unde un anumit confort izvorăște – căci poate nu aveați de ales niciodată, dar din păcate, această stare de liniște, alimentată de decizii pre-configurate, părea atunci un refugiu. Acum nu mai suntem la fel, caz în care trebuie să ne confruntăm cu un mare evantai de opțiuni care ne copleșesc, mai ales că alegerea alegerii este o bătaie de cap!
După revoluție, lucrurile s-au complicat, iar CTP a comparat situația românilor cu a unui urs eliberat dintr-o cușcă, nu știe ce s-o facă când zărește un loc nou, așa că se învârte în cerc incredibil. Wow, superbă imagine, dar oare ce simțim în fața inteligenței artificiale care ne ghidează pașii? Oare cât de mult suntem dispuși să ne încredințăm soarta unei mașinării?
Pe de altă parte, CTP face o observație ironică, comparând inteligența artificială cu dictatorul Ceaușescu, ăsta da, ironic, nu? AI-ul devine o autoritate acoperită de titluri glorioase precum Google și ChatGPT, însă nimeni nu se întreabă de ce, fiindcă deciziile care ne sunt servite sunt uneori, cum să spunem cu eleganță, ceva mai mult decât încurajatoare. Căci, până la urmă, cine se gândește cu adevărat la deciziile luate în locul nostru, de ai căror algoritmi depindem mai mult sau mai puțin.
În concluzie, mesajul lui CTP, cum că această inteligență artificială ar putea deveni o nouă credință, chiar mai necuvântătoare decât celelalte autorități, este chiar îngrijorător, subliniind riscurile unei loialități necondiționate care se poate transforma în obsesie, fiindcă să nu uităm că AI-ul ar putea să ajungă să ne înțeleagă mai bine decât ne înțelegem noi înșine! Asta da, doamnelor și domnilor, o provocare psihologică! Este o chestiune de nuanțe subtile, din ale căror teme se naște frica de a ne abandona discernământul, expunându-ne riscurilor nebănuite.
