“`html
Societatea în Haos: Oamenii Inteligenți Se Răzvrătesc Împotriva Adevărului!
Lipsa de caracter, sufletele vândute și „oamenii cu două fețe și fără nici un obraz” cum le zicea Nicolae Iorga sunt doar vârful aisbergului în discuția asta, pentru că, de fapt, în societatea contemporană observăm tot felul de indivizi care, e drept că sunt între două puncte, inteligenți și educați, dar susțin niște teorii sociale și politice total abrașante, care contrazic faptele pe față, și nu-i așa, asta ridică multe întrebări critice despre credință, prejudecăți și educație, toate fiind mult mai complicate decât pare la prima vedere.
Așadar, hai să ne uităm puțin, că poate oamenii ăștia care se consideră inteligenți au o explicație, și una dintre principalele motive ar fi prejudecățile cognitive, care se manifestă prin disonanța cognitivă, vă dați seama: când aflăm ceva ce nu ne place, hai să ignorăm dovezile și să ne răspundem cu niște raționamente elegante, de parcă am purta un costum în loc de gânduri clare, cum că aceștia își justifică convingerile fără să aibă bază empirică – ce-i drept un fel de nebunie socială!
Ei bine, și prejudecățile de confirmare sunt o joacă și ele în acest cerc, căci oamenii caută și rețin informațiile cum îi dictează mintea, adaptându-le la ceea ce cred, de parcă sunt niște amatori aflați într-un joc de-a v-ați ascunselea cu realitatea, deci în era asta a informațiilor suprasaturate, se creează niște camere de ecou unde adevărul se diluează, iar cei care sunt mai „educați” ajung să susțină născociri fără cap și fără coadă din motiv de „specializare”, fără a putea evalua ce se întâmplă în afara coloanelor lor școlare înguste.
Nici dinamica socială nu e de lepădat, căci gândirea de grup devine motorul ideatic, când vină vorba de ideologii, iar indivizii inteligenți, conștienți de dorința de aprobat, ajung să-și sacrifice judecata în favoarea unei aparente armonii sociale. Și mai e și presiunea de acceptare, temerea de a nu fi alungați din grup, ceea ce-i face să ignore adevărul flagrant și să îmbrățișeze minciunile cu brațele deschise!
Și acum, că ne întreabăm unde se situează educația în acest tablou complex, vedem că ea poate oferi o iluzie de încredere ce nu-i întotdeauna bine fundamentată. Persoanele educate pot fi convinse că pot naviga prin apele tulburi ale complexității politice, dar se poate întâmpla să ajungă să susțină teorii fără să le verifice coerent, iar asta poate fi la fel de rău ca și un actor care își uită textul înainte de premieră.
În plus, ecosistemele informaționale sunt ca un câmp de bătălie unde, pe rețelele sociale, minciuna poate oferi un spectacol strălucitor, iar cei considerați inteligenți și educați nu sunt imuni la capcana narațiunilor atrăgătoare, nici măcar nu-și dau seama când sunt prinși în mrejele lor, iar algoritmii de acolo strecoară informații care ating coarda sensibilă a convingerilor lor.
Deci, ca să rezolvăm dilema asta a persoanelor cu abilități intelectuale care confundă adevărul cu fanteziile, e musai să promovăm gândirea critică și un dialog deschis, căci a încuraja oamenii să-și expună diverse perspective poate limita efectele prejudecăților și să ne ajute să construim o societate mai bine informată în fața dezinformării care ne pândesc.
Așadar, susținerea acestor teorii sociale și politice de către indivizi cu studii este un joc complex influențat de diverse măști cognitive, dinamici sociale și câmpuri de informații, iar înțelegerea acestor hic-uri este cheie pentru a ne întoarce la un adevăr mai curat, și nu un balon prea plin de aer!
Foto ilustrativ: Shutterstock
“`
