Puțini utilizatori de internet casnic știu că o conexiune Wi-Fi instabilă nu este cauzată de un router vechi ori de distanța prea mare până la telefon, ci de un aparat folosit zilnic: cuptorul cu microunde. Din fericire, există soluții simple pentru a rezolva această problemă.
O rețea wireless este o conexiune la internet împărțită între mai multe dispozitive electronice care utilizează conexiuni de radiofrecvență între nodurile din rețea într-o locuință, companie sau instituție, și anume smartphone-uri, tablete, smart TV-uri, laptopuri și altele. Aceasta permite acestor dispozitive să facă schimb de informații între ele, creând o rețea, iar conectivitatea la internet se realizează prin intermediul unui router Wi-Fi, potrivit cisco.com.
Semnalul de internet ajunge de la router la toate dispozitivele conectate prin unde radio, nu prin cabluri. Pentru că schimbul de date între aparate se face prin unde radio, există riscul ca datele personale să fie interceptate de infractori cibernetici sau expuse altor pericole similare. Riscul crește semnificativ atunci când te conectezi la rețele Wi-Fi publice, disponibile în cafenele, restaurante, gări sau aeroporturi. Tocmai de aceea este recomandat să folosești fie o rețea Wi-Fi securizată printr-o parolă, fie un hotspot mobil personal.
Numele tehnic al tehnologiei este IEEE 802.11, însă cei care au dezvoltat-o și-au dat seama că este greu de reținut de publicul larg, așa că au căutat o variantă mai ușoară. Astfel, în 1997, a apărut denumirea „Wi-Fi”, care nu este un acronim așa cum s-ar putea crede, ci un nume propus în urma unui studiu realizat de agenția de marketing Interbrands. Acesta s-a impus pentru că este simplu de pronunțat și de ținut minte, iar sonoritatea lui trimite cu gândul la un alt termen consacrat în lumea audio, și anume „Hi-Fi” (n.n. – High Fidelity).
Odată cu dezvoltarea rapidă a internetului mobil și a celui rezidențial, numărul variantelor de conectare Wi-Fi a crescut în ultimii ani. Ca la orice serviciu de internet, fiecare tip de rețea vine cu propriile plusuri și minusuri legate de viteză și de intensitatea semnalului. Iată care sunt cele mai cunoscute tipuri de rețele Wi-Fi:
Rețeaua WLAN (rețea locală wireless). Este tipul de rețea cel mai des întâlnit și se bazează pe o conexiune la internet realizată printr-un cablu conectat la router. De acolo, semnalul este trimis mai departe, fără fir, către toate dispozitivele din rețea.
Rețeaua WPAN (rețea personală wireless). Are o acoperire redusă și conectează două sau mai multe aparate aflate la mică distanță unul de celălalt, de regulă în jur de 10 metri, folosind tehnologia Bluetooth. Este tipul de conexiune folosit, spre exemplu, pentru a lega o pereche de căști de un telefon sau de un laptop, notează fortinet.com.
Rețeaua WWAN (rețea wireless extinsă). Extinde semnalul dincolo de limitele unei clădiri sau ale unei proprietăți, transmițându-l prin unde radio sau infraroșii. Se bazează pe tehnologii avansate de procesare a semnalului, capabile să amplifice raza de acoperire.
Rețeaua WMAN (rețea metropolitană wireless). Acoperă suprafețe mult mai mari, folosind noduri de transmisie instalate în clădiri înalte, turnuri sau alte structuri. Acest tip de rețea permite conectarea simultană a unui număr mare de dispozitive.
Un cuptor cu microunde este un aparat care gătește alimentele folosind microundele, care sunt un tip de unde electromagnetice/radio. Ideea a apărut atunci când un om de știință american, Percy Spencer, aflat în plin experiment cu unde radio, a observat că bomboana de ciocolată pe care o avea în buzunar se topise. El și-a dat seama că undele radio pot găti alimente și, astfel, a inventat cuptorul cu microunde.
Există cinci tipuri de cuptoare cu microunde, în funcție de stilul bucătăriei și al modului tău de a găti, însă diferența majoră dintre ele ține mai ales de modul de instalare. Primul tip este cel încorporat (built-in), care se montează direct în mobilierul de bucătărie și are, de obicei, o capacitate cuprinsă între 17 și 32 de litri. Acest model nu dispune de sistem de ventilație propriu. Al doilea tip este cuptorul montat deasupra plitei, instalat în mobilier chiar deasupra plitei sau a aragazului. Capacitatea sa variază între 23 și 32 de litri, iar particularitatea lui este că oferă și funcție de ventilație, spre deosebire de celelalte variante. Urmează cuptorul de blat, care este cel mai simplu ca formă de instalare, fiind pur și simplu așezat pe suprafața de lucru din bucătărie, conform kitchenaid.com. Capacitatea acestuia se situează, la fel ca la modelul încorporat, între 28 și 32 de litri, fără facilități de ventilație.
Cel de-al patrulea tip este sertarul cu microunde montat sub blat, integrat în mobilier, sub suprafața de lucru a bucătăriei. Capacitatea sa este cuprinsă între 34 și 56 de litri, iar acest model nu are nici el sistem de ventilație. În sfârșit, ultimul tip este cuptorul combinat cu microunde, care se instalează direct în peretele bucătăriei. Capacitatea sa este similară celei de la modelul montat deasupra plitei, între 17 și 32 de litri, însă fără opțiune de ventilație.
Deși cuptoarele cu microunde reprezintă un aparat electrocasnic de încredere încă din anii 1970, principiul de bază care le face atât de rapide și eficiente nu s-a schimbat de atunci. În ciuda dimensiunilor reduse, aceste aparate lucrează cu o cantitate considerabilă de energie. Cuptorul încălzește și gătește alimentele expunându-le la radiații electromagnetice, care fac moleculele din interiorul mâncării să vibreze, generând astfel căldură.
La acest proces contribuie o serie de factori. Magnetronul este componenta principală a unui cuptor cu microunde, responsabilă de generarea undelor electromagnetice din interiorul aparatului. Undele electromagnetice produse de magnetron se reflectă înainte și înapoi în interiorul cuptorului, pătrund în alimente și fac moleculele să vibreze, iar vibrația respectivă generează căldură. Și, ca prin minune, mâncarea se încălzește în doar câteva secunde, potrivit aeno.com.
Deși este o explicație simplificată, în realitate magnetronul este un mecanism mult mai complex, format din componente mai mici, precum anodul, catodul și un magnet, care generează împreună un câmp magnetic, aceasta oferă o idee clară despre modul în care un cuptor cu microunde încălzește alimentele.
Cuptorul tău cu microunde, rețeaua Wi-Fi, becurile inteligente și camerele de securitate folosesc, toate, aceeași porțiune din spectrul de unde radio. Este vorba despre frecvența de 2,4GHz, folosită de un număr uriaș de dispozitive wireless comune 802.11b și 802.11g, cum ar fi routerele, împreună cu dispozitivele Bluetooth, monitoarele pentru bebeluși, telefoanele fără fir, emițătoarele video și cuptoarele cu microunde, aflăm de pe gizmodo.com. Rețeaua ta Wi-Fi folosește această frecvență pentru a transmite internetul către dispozitivele tale, în timp ce cuptorul cu microunde folosește fix aceeași frecvență pentru a încălzi mâncarea.
Atunci când cuptorul cu microunde funcționează, el „inundă” acea frecvență cu energie, iar semnalul Wi-Fi se pierde în zgomotul creat. Este la fel ca în cazul unei conversații în timp ce cineva folosește un suflător de frunze chiar lângă tine. Cuvintele tale sunt tot acolo, dar nimeni nu le poate auzi din cauza zgomotului. De aceea scăderea vitezei este atât de bruscă și de vizibilă. Așadar, nu este vina router-ului care se defectează ori a unui abonament de internet prea slab, ci este vorba despre interferență – un dispozitiv care „aglomerează” frecvența folosită de altul, iar cuptorul cu microunde este cel mai elocvent exemplu.
Problema conexiunii Wi-Fi care scade când pornești microundele poate fi rezolvată rapid prin câteva ajustări simple, fără costuri suplimentare. Iată trei soluții, de la cea mai rapidă la cea mai complexă:
Mută dispozitivele pe banda de 5GHz
Majoritatea router-elor moderne transmit pe două frecvențe: banda aglomerată de 2,4GHz și o bandă de 5GHz, mai rapidă și mult mai puțin încărcată. Cuptoarele cu microunde și majoritatea surselor de interferență din casă funcționează pe 2,4GHz, așa că mutarea dispozitivelor importante pe 5GHz evită complet această problemă. La multe routere de acasă sau din birouri mici, cele două benzi de frecvență sunt grupate sub același nume de rețea, astfel încât dispozitivele aleg automat banda.
Dacă te loghezi în pagina de administrare a router-ului, prin introducerea în browser a unei adrese precum 192.168.0.1 sau 192.168.1.1, adresa exactă și datele de logare fiind de multe ori trecute pe un abțibild lipit pe router, vei găsi setările pentru rețeaua wireless și poți separa cele două benzi, dându-le nume diferite. Atribuie benzii de 5GHz un nume propriu, conectează-ți laptopul sau dispozitivele de lucru direct la aceasta și astfel le vei scoate din calea interferenței produse de microunde.
Totuși, aceasta nu este întotdeauna o soluție permanentă. Banda de 5GHz este mai puțin aglomerată, dar nu goală – și alte dispozitive o folosesc – iar semnalul nu pătrunde la fel de bine prin pereți precum cel de 2,4GHz, așa că acoperirea poate avea de suferit pe măsură ce te îndepărtezi de router. În plus, unele dispozitive mai vechi pot folosi doar 2,4GHz, așa că rămân „blocate” pe banda aglomerată, indiferent ce faci.
Amplasează router-ul departe de bucătărie
Aceasta este cea mai simplă soluție dintre toate. Dacă router-ul tău se află lângă cuptorul cu microunde, lângă frigider sau băgat într-un dulap din bucătărie, îți plasezi practic Wi-Fi-ul chiar lângă sursa interferenței. De aceea, mută router-ul într-un loc mai deschis și mai central, departe de bucătărie și, ideal, cu vizibilitate directă către locurile în care folosești efectiv dispozitivele. Ridică-l de pe podea și scoate-l din spatele electrocasnicelor sau al mobilei, relatează vektait.com.
Creează o rețea rezistentă la interferențe
Primele două soluții rezolvă problema acasă, însă, uneori, problema este mai profundă, mai ales într-un birou, într-un spațiu mai mare sau într-o clădire plină de rețele vecine care se „luptă” pentru aceleași frecvențe. În astfel de situații, soluția nu este o simplă modificare de setări sau un router mai puternic, ci o rețea proiectată pentru mediul în care funcționează. Asta înseamnă puncte de acces amplasate în locurile potrivite, canale wireless alese cu atenție pentru a evita aglomerația din jur și benzile configurate corect, astfel încât fiecare dispozitiv să ajungă acolo unde trebuie.
