Tensiuni Explozive: Iran vs Israel – Unde E Revolta?
Recent, niște atacuri, din 13 iunie, au dus la moartea unor comandanți militari iranieni, dar de ce, și de ce nu vedem revolta aia mare care ne-ar face să credem că e ceva serioasă care se întâmplă acolo? Căci, rezultatele unui sondaj din 2019 ar indica că 79% din iranieni, adică majoritatea crede că ar vota împotriva sistemului actual! Dar, ah, situația e complicată, și nu e chiar atât de simplu pentru că, să fim sinceri, vastitatea de etnii și religii din Iran complică totul.
Deci, vorbim de 92 de milioane de oameni, nu e mică cifra, și sunt majoritari persani dar și azeri, kurzi, arabi și multe altele. Diversitatea asta etnică face ca să nu existe o opoziție unită și cum propaganda de stat, vai, aplatizează diferențele, iar grupurile de opoziție din diaspora par să ignore realitatea din interior, hai să ne punem întrebarea: cum să ne organizăm?
Stat vs Societate – O Relatie Ceață
O altă chestie ciudată e relația dintre stat și cetățeni, căci mulți dintre ei lucrează pentru stat, și au păreri diferite despre revoluția de acum mulți ani și viitorul țării. Chiar și organizațiile de stat precum Garda Revoluționară sunt, hmm, nu se știe exact cât de ideologice sunt, căci unii pot avea motive pragmatici, nu doar credințe. Un antropolog intervievat de The Conversation a spus că e greu de spus cât de omogene sunt organizațiile acestea.
Deci, e, într-un fel, și un pic hazliu, dar trist, că chiar și în rândurile acestor organizații nu e totul așa cum pare, dar mai ales că pentru ei, mi se pare mie, e desigur o cheie a acestei dileme. Este oare cu adevărat vorba despre o opoziție puternică sau doar o iluzie?
Diviziuni Sociale Întărite
În ultimele timpuri, ne dăm seama că identitățile politice sunt împărțite, și tot mai clare par să devină aceste diviziuni. Tot mai mulți iranieni se simt distanțați de stat și simt că nu-i reprezintă, iar tinerii, ce să mai spunem, sunt în mod special afectați. Deci, totul devine complicat, iar protestele sunt anomalii, dar în același timp, arată și frustrările căci sistemul nu mai satisface nevoile lor.
Bun, dar la ce bun? Ni se spune că nu există, în mod real, o chemare clară pentru o alternativă, ieșind din genul ăsta de situație. Dacă regimul dispare, ar fi ca și cum ai da peste un puzzle fără să ai toate piesele, și e o situație greu de dus, dar ce este mai grav, se pare că nu se conturează o considerație unită de opinie strictând un viitor viabil.
Concluzie Confuză, Dar Aici E
În concluzie, mulțimea de nemulțumiri e reală, dar complexitatea societății iraniene face aproape imposibilă apariția unei opoziții unite și puternice. Orice schimbare viitoare va fi un joc de echilibristică pe sârmă, având în vedere diversitatea asta, deci, hai să căutăm un răspuns, dar să și recunoaștem că nu e totul așa simplu cum pare din exterior.
