Un film despre alegeri, dar și despre felul în care „emigrarea e un fel de moarte”
Poate că peste câteva decenii, lungmetrajul de debut al lui Celine Song, „Din alte vieți” / „Past Lives”, va fi pus pe același raft cu „Scurtă întâlnire” / „Brief Encounter” (1945) de David Lean. Ambele filme vorbesc despre alegerile mari pe care le facem în iubire folosind povești aparent simple, cu oameni care se comportă integru.
„Scurtă întâlnire” poate fi prins uneori la Cinemateca Română, iar „Din alte vieți” e nou și a fost lansat în sălile din România (de Bad Unicorn) la 22 septembrie. Iată de ce merită văzut.
Celine Song a pornit de la teatru
Celine Song s-a născut în Coreea de Sud în 1988 și la 12 ani a emigrat cu familia în Canada, după care s-a stabilit în SUA. S-a lansat ca dramaturg, iar o piesă de-a ei, „Endlings”, a avut premiera în 2019 la prestigiosul American Repertory Theater din Cambridge, Massachussetts. Crescând cu un tată regizor de film, s-a orientat și ea spre cinema, scriind și regizând acest prim film, inspirat din propria ei viață.
„Din alte vieți” a luat Premiul Publicului la Festivalul Sundance și, ulterior, a fost selecționat în competiția oficială de la Berlin, iar criticii vorbesc despre el ca despre una dintre cele mai bune producții cinematografice ale acestui an.
Ce impresionează cel mai mult la film e bogăția de viață pe care o acoperă printr-un număr minimal de scene, majoritatea fără încărcătură dramatică aparentă.
E vorba despre întâlnirile succesive pe care le au Nora și Hae Sung, care s-au despărțit la 12 ani, când Nora a plecat spre America, s-au regăsit online 12 ani mai târziu după care, pierzându-se din nou, s-au re-regăsit (sic!) după alți șapte ani, când Nora e deja măritată.
Viața văzută prin platitudinile ei esențiale
Este exact ce i s-a întâmplat autoarei care a trecut prin ciudata experiență a reîntâlnirii cu fostul amor din copilărie, venit la New York special pentru ea, și cu care a ieșit la restaurant, stând popândău între el și soț nu doar ca translator, ci și ca semn de carte între două versiuni ale propriului ei destin.
Song are un talent dramaturgic special, care o face să surprindă adevăruri de viață prin situații și replici dintre cele mai banale, pe care le filmează în scene nepretențios de poetice. Nimic strident în această poveste despre marile praguri, când realizăm că trebuie să renunțăm la cei care am fost și la scenarii ieșite din garanție.
Narațiunea e atât de fluidă, încât s-ar putea duce în orice direcție. Nora (Greta Lee) ar putea rămâne cu soțul (John Magaro), dar ar putea și să-l aleagă pe Hae Sung (Teo Yoo), cu care pare să aibă o alchimie mai puternică, dincolo de faptul că împart aceeași limbă.
Scenariul distilează subtil elementele esențiale ale condiției de imigrant, pe care le pune în relație cu trecutul eroilor, arătând în ce covârșitoare măsură trăim într-o limbă și cum, părăsind o țară, ne lăsăm pe noi, cei care eram înainte de plecare, nu doar în interiorul acestei limbi sau al țării, ci și în interiorul celor care ne-au iubit.
