Strănutul este un reflex involuntar al organismului, care are rolul de a elimina rapid particulele iritante din căile respiratorii. Este declanșat de stimularea terminațiilor nervoase din mucoasa nazală și poate fi asociat cu alergiile, răceala sau alte infecții virale sau bacteriene.
În timpul unui strănut, presiunea din căile respiratorii crește semnificativ, fiind de peste 30 de ori mai mare decât în timpul unei activități fizice obișnuite. Viteza cu care aerul este expulzat pe nas poate depăși 150 de kilometri pe oră, adică aproximativ 5 metri pe secundă.
Ne-am putea întreba de ce să nu blocăm un strănut, având în vedere că acesta poate fi deseori jenant sau deranjant în anumite contexte. Ei bine, închiderea gurii sau a nasului în timpul unui strănut poate provoca creșterea presiunii în căile respiratorii și poate duce la daune grave. Astfel, pot apărea probleme ale sinusurilor, ruperea capilarelor din ochi, leziuni ale urechii medii și interne, ruperea timpanelor sau chiar infecții. De asemenea, s-au raportat și cazuri mai grave, cum ar fi anevrism cerebral sau colapsul plămânilor, în urma înăbușirii unui strănut.
Un exemplu al pericolelor asociate cu reținerea unui strănut este cazul unui tânăr britanic de 34 de ani, care a dezvoltat leziuni la nivelul gâtului și în jurul traheei după ce și-a reținut un strănut. Regiunea retrofaringiană a fost afectată, iar tânărul a avut nevoie de spitalizare timp de două săptămâni pentru recuperare. Deși un astfel de caz este rar, el demonstrează că blocarea unui strănut poate avea consecințe grave.
Nervul trigemen, care se află în interiorul cavităților nazale, are un rol important în declanșarea strănutului. Este unul dintre cei mai mari nervi senzoriali din organism și transportă informațiile senzoriale de la față la creier. Este activat de substanțele iritante sau de alți stimuli și transmite un semnal către centrul respirator din creier, declanșând astfel strănutul.
Din punct de vedere medical, închiderea porții de comunicare între neuronii senzoriali, numită și “interneuron”, poate avea un impact semnificativ asupra declanșării și intensității durerii. De exemplu, în măduva spinării, un nerv senzorial care transportă semnale de durere poate deschide porțile, permițând astfel transmiterea mesajelor de durere către creier. Pe de altă parte, nervii senzoriali mai mari, care transportă semnale tactile, pot închide porțile, blocând astfel semnalele de durere sau iritație.
În acest context, un studiu a relevat că stimularea nervului trigemen prin mișcarea maxilarului poate reduce durerea de dinți. Acest lucru poate fi observat și în cazul copiilor care mușcă instinctiv diverse obiecte sau își trag urechea pentru a diminua durerea în timpul erupției dentare. Aceste acțiuni stimulează nervii tactili trigeminali și blochează semnalele de durere prin mecanismul de închidere a porții.
Drept urmare, specialistii din domeniu avertizează că înăbușirea unui strănut poate fi periculoasă și nu este recomandată. Este mai sigur să permitem organismului să își facă reflexele naturale pentru a elimina particulele iritante și a menține căile respiratorii sănătoase.
TAGS: strănut, reflex, stimul, organism, carii dentare
