“`html
Școala sau sărăcia? Abandonul școlar și misterele lui în România!
Așadar, abandonul școlar rămâne o problemă serioasă, da, dar știm de ce? Radu Leca, un psiholog, a spus pe la TVR INFO, cumva, că e vorba despre trei motive principale. Oare ce o fi spus? Interesant e că instabilitatea economică joacă un rol imens, iar părinții care nu pot plăti chiria sau facturile se gândesc că școala nu contează foarte mult, deci copiii lor renunță.
Deci, cumva, acești copii, care ar trebui să învețe, ajung să muncească pentru a ajuta familia, iar soluțiile, oh, ce putem face? Se vorbește despre programe de consiliere și workshop-uri despre emoții, dar oare câte dintre ele ajung să fie implementate? O colaborare cu ONG-uri, ei bine, suna bine, dar?
Al doilea motiv major, care se leagă strâns de primul, este lipsa de sprijin educațional, nu? Fără tutori sau mentori, copiii se simt pe calea pierdută, căci acasă nu au parte de un mediu fericit, ci părinții sunt ocupați sau nu știu ei cum să ajute. Aceasta neputință de a face față lecțiilor școlii îi determină pe cei mici să fugă de carte, nu-i așa?
Programul de tutoriat sau acces la cursuri online? Par foarte frumoase, dar oare unde e garanția? Totul pare ca un vis din care nu se mai trezește nimeni. Și apoi, în cele din urmă, ajungem la problemele de dezvoltare cognitivă și emoțională. Sărăcia produce stres, și stresul afectează totul, deci un cerc vicios. Leca spune, că 100% din emoții influențează abandonul școlar, dar noi știm oare să ne ocupăm de ele? Fiindcă, în fond, copii nu aleg să abandoneze, ci sunt împinși de împrejurări.
„Schimbarea trebuie să înceapă din interior” zice psihologul, dar oare când o să vedem asta? Comunitatea europeană ar trebui să se unească, dar sunt doar vorbe frumoase, sau chiar se va face ceva? Să vedem, sigur o să discutăm de acestea mai târziu… dar, pe scurt, totul e despre circumstanțe externe, iar răspunsul pare întotdeauna să întârzie.
“`
