De ce cercetarea juridică românească e slab internaționalizată?

Deși România este membră a Uniunii Europene și participă la numeroase sisteme de reguli și arhitecturi juridice internaționale, inclusiv CEDO, cercetarea juridică românească pare să se afle într-o izolare relativă. Datele colectate de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS) sugerează o situație îngrijorătoare. Valoarea mediană pentru domeniul de studiu „Drept”, care se confundă în context cu ramura „Științelor Juridice”, este 0 la fiecare dintre cele patru titluri universitare din sistemul românesc. Aceasta înseamnă că profesorul „tipic” de Drept, sau cel puțin jumătate dintre profesori din domeniu, obține un scor de 0 prin instrumentul CNFIS descris mai sus.

Această anomalie, care nu a fost contestată de nimeni, ridică o serie de întrebări. De ce cercetarea juridică românească a ales să rămână izolată de fluxul internațional principal de publicații științifice? De ce „Dreptul a fugit de ISI” din 2005 încoace, așa cum a remarcat un coleg politolog, de la Universitatea de Vest?

Principala justificare pe care am auzit-o de mai mulți ani este că Dreptul reprezintă o disciplină preponderent locală, cu relevanță aproape exclusiv națională. Se argumentează că sistemul juridic românesc este atât de specific și particular, încât nu ar exista o piață externă pentru publicații științifice din domeniu. Cu alte cuvinte, s-ar spune că nu există interes global pentru particularitățile sistemului juridic autohton.

Totuși, această justificare nu rezistă la o analiză mai atentă. În primul rând, ea nu ține cont de faptul că sistemele de drept din țările dezvoltate au evoluat, în mare parte, pe două modele majore, cu influențe reciproce. Deși există particularități locale, dreptul academic vorbește o limbă globală, cu elemente comune și o dimensiune universală. În al doilea rând, România, ca membră a Uniunii Europene, este conectată la travaliul legislativ permanent al acestui organism supranațional.

În al treilea rând, există o bogată ofertă de publicații științifice internaționale pentru practicanții Dreptului academic. Doar în Web of Science există, în prezent, 447 reviste de Drept („Law”) indexate în bazele de date principale. Lista include numeroase reviste de drept cu profil generalist, alături de publicații orientate pe domenii mai înguste, precum dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul discriminării, dreptul sănătății etc. De asemenea, se pot publica lucrări în reviste internaționale de Științe Politice, Științe Administrative, Sociologie și Studii Regionale.

Așadar, lipsa de internaționalizare a cercetării juridice românești nu este o problemă de lipsă de interes extern, ci una de dezinteres intern. „Cei care practică Dreptul academic românesc nu s-au arătat interesați de internaționalizarea științifică”, spune Liviu Andreescu, profesor la Facultatea de Administrație și Afaceri a Universității din București, în articolul său publicat pe Contributors.ro.

Dezinteresul acestei comunități față de conversația academică internațională este evident. În timp ce alte științe sociale, cu tematici adesea foarte localizate, au reușit să se integreze în fluxul internațional de publicații științifice, Dreptul a ales să rămână izolat. Lipsa unei revizte românești de drept indexată în Web of Science, până în 2015, este o dovadă clară a acestui dezinteres.

Această situație este îngrijorătoare pentru viitorul cercetării juridice românești. Izolând-se de fluxul internațional de publicații științifice, Dreptul riscă să rămână în urmă, să se erodeze și să devină irelevant. Este nevoie de o schimbare de mentalitate, de o promovare a internaționalizării și de o investiție în dezvoltarea cercetării juridice de înaltă calitate.

Acest dezinteres se reflectă și în lipsa de investiții în cercetarea juridică, în comparație cu alte domenii. Finanțarea universitară este adesea bazată pe criterii interne, ignorând performanțele internaționale. Lipsa de stimulente pentru publicarea în reviste de prestigiu internațional contribuie la menținerea status quo-ului.

Schimbarea va trebui să vină din interiorul comunității academice juridice. Profesorii, cercetătorii și studenții trebuie să înțeleagă importanța internaționalizării, să se familiarizeze cu standardele internaționale de publicare, să se angajeze în proiecte de cercetare cu o dimensiune internațională și să colaboreze cu colegii din alte țări.

Internaționalizarea cercetării juridice românești este esențială pentru a asigura o mai bună integrare în comunitatea științifică globală, pentru a contribui la dezvoltarea dreptului internațional și pentru a consolida sistemul juridic românesc.

O schimbare de mentalitate este crucială pentru a sparge barierele și a permite cercetării juridice românești să își găsească locul în fluxul internațional de publicații științifice. Numai printr-o angajare reală a comunității academice juridice, printr-o investiție substanțială în cercetarea juridică și printr-o promovare activă a internaționalizării se poate depăși această stare de izolare și se poate asigura un viitor promițător pentru cercetarea juridică românească.