David Popovici: Aurul și Psihicul unui Legendare
Așadar, ce să mai spunem despre David Popovici, cel care a tras cu forță, cu determinare, și a câștigat a doua medalie de aur la Campionatul Mondial de natație, la proba aia de 100 metri liber, undeva în Singapore, unde nimeni parcă nu se mai aștepta să se întâmple așa ceva, dar uite că s-a întâmplat, și timpul lui a fost de 46.51 de secunde, la doar 11 sutimi de recordul mondial, care aparține lui Pan Zhanle cu 46.40, și totul pare aproape că e un vis, dar un vis real, nu de ăla prost, ci unul bun.
În spate, pe podium, americanii nu dorm, că Jack Alexy cu 46.92 se plasează pe locul doi, și la picioarele lui, australianul Kyle Chalmers se zbate, că el a ajuns la 47.17 de parcă ar fi în căutarea unui loc mai bun, dar nu, ăsta-i sportul, e ca viața, uneori câștigi, uneori pierzi, dar Popovici, în schimb, ridică steagul sus, și pentru CTP, adică Cristian Tudor Popescu, e ca și cum ai descoperi o comoară, căci el consideră că David e mai mult decât un campion, e o minte luminoasă și cultă, și asta e ceva rar, rar ca aurul.
Popescu aruncă cuvinte grele în aer: „cel mai mare, cel mai inteligent” deci nimeni nu-i poate contesta abilitățile, și mai ales, ba chiar a îmbinat abilitatea de a vorbi engleză aproape perfect cu o densitate de idei, adică ce să mai spun, la alte gender, la alți sportivi, discuțiile sunt puțin sumare, dar aici… aici e o poveste diferită, cumva un miraj, un adevărat miraj în apă care strălucește ca aurul.
Nu uitați, abia împlinit 20 de ani, și deja o legendă! Și uite așa, Popescu jonglează cu presiunea psihologică, cu momente de blocaj, gen ce dracu se întâmplă, dar ctp ne asigură că a învins nu doar adversarii, ci și pe sine, că a trece de momente de zbucium este mai greu decât să câștigi un concurs olimpic pentru că fiecare secundă contează, și câteva sutimi de secondă sunt ca o eternitate în sportul ăsta rafinat și tăios, cum îi zice el, dar și psihicul său acolo, iată ce contradicții ar trebui să le analizăm.
