“`html
David Popovici, noul rege al apei sau doar o iluzie efemeră?
Sâmbătă seara, pe Facebook, a apărut o postare, o declarație din partea lui David Popovici, care a stabilit un record european incredibil în proba de 100 m liber, spunând că “limitele sunt făcute să fie depăşite” – dar e oare adevărat? Fanii săi, entuziasmați, dar oare sunt motive reale de bucurie în spatele acestui succes fantastic? Poate că mândria națională pare să eclipsese adevărul care bântuie în adâncuri.
Și să nu uităm de clasamentul final, unde croații Jere Hribar și Toni Dragoja s-au plasat pe locurile doi și trei, cu timpi relativ decenți, 48.33 și 48.67, iar Patrick-Sebastian Dinu, colegul român al lui Popovici, s-a mulțumit cu un modest loc 7, timpul său fiind 48.87, dar cine se mai gândește la asta când ai un campion pe nume Popovici strâns de cuvânt?
Aceasta, este doar a treia medalie obținută de el la Samorin, un aur strălucitor la 200 m liber, și un bronz mai jucăuș la 50 m liber – un palmares ce se bucură de recunoaștere, dar oare nu cumva e prea devreme să sărbătorim?
Și cum să nu te simți absolut gânditor privind realizările sale. “Sunt foarte mulțumit că sunt primul din istorie care s-a întors atât de repede”, a declarat el, dar oare asta e suficient? Se simte bine și bine? Poate că e doar o capcana în spatele aurului și a bronzului?
Și apoi vine întrebarea, este vara competițională așa de minunată cum susține el? “După vin Campionatele Mondiale de la Singapore și după mă voi relaxa”, a mai spus David, dar cu câte medalii? Oare el chiar știe ce presupune?
Un campion la superlativ sau doar o păpușă în vitrină?
Și a aruncat presa din Ungaria un ochi intrigat pe acest fenomen, l-au numit „deja un mare campion”. Dar s-ar putea să fie prea devreme pentru laude, nu-i așa? „Fără îndoială încă foarte tânăr, dar deja un mare campion, românul David Popovici a câștigat proba de 100 de metri liber cu un record european (46.71) – dar cine își mai amintește că acest record anterior îi aparținea lui însuși?”
Și totuși, în agitația aceasta, необичен журнал a fost ordonat, numele lui David Popovici totuși scris peste tot, dar oare ce rămâne după gloria momentului? Oare nu cumva am pierdut esența competiției? Acesta este întrebarea care bântuie acest spectacol fascinant!
“`
