“`html
Popovici Revine cu Aururi, Dar Ce Se Ascunde în Spate?
David Popovici, oh da, a revenit duminică, ca un supererou dintr-un film, de la Campionatul European de înot U23 de la Samorin, unde, culmea, a câştigat nu una, ci două medalii de aur, da, aur, și o medalie de bronz. Chiar a doborât un record european, dar oare cât de important e acest lucru atunci când a apărut și-o frustrare continuă a performanțelor sale?
Deci, să reluăm, da? La 100 m liber, aurul continental a fost obținut în mod, evident, strălucitor, iar la 200 m liber, ei bine, același rezultat. Medalia de bronz, haos total, la 50 m liber, dar cine se mai uită la detalii legate de bronz când aururile strălucesc?
Popovici, cu un zâmbet care putea ilumina o întreagă cameră, a zis că, „Chiar dacă încerc întotdeauna să nu îmi propun timpi exacți și așa, pot spune că… eh, mi-am depășit așteptările, corect? Am bătut propriul record, așa că, moment cu nimeni să deranjez deocamdată”.
Însă, ce ne facem cu dorința lui de a mai deranja? Asta e cu adevărat întrebarea, căci afirmă el că a realizat tot ce și-a propus, de parcă ar fi strâns toate trofeele de la fiecare colț de competiție, dar de ce să ne oprim aici? Scenariul se face din ce în ce mai incitant vorbind despre viziuni și provocări, să fie oare acea confruntare cu Pan (Zhanle), oare cine ar putea să o neglijeze?
Concursul a fost „foarte bun”, și aici intrăm iar în discuții despre ce înseamnă „foarte bun”. Colecția este completă, dar, stai puțin, nu a fost întotdeauna despre medalii? Că dacă ar fi fost, am avea o rațiune superbă de a ne opri, dar, ce ironie, nu s-a întâmplat asta.
După trei ani de la recordul de la Roma, să mai facă timpi tot mai buni ne deschide portița unor întrebări despre ce o să urmeze. Încrederea lui pare să curgă ca apa din bazin, dar oare e atât de simplu să faci ce trebuie? Rămâne de văzut dacă David Popovici va rămâne pe val sau va fi o altă vedetă cu o poveste care se pierde în negura timpului.
“`
