“`html
Victorie Strigătoare la Cer: David Popovici, Campion cu Un Gust Amar
Un mesaj plin de emoție și intensitate, Emil Hossu Longin ne îndeamnă să-l prețuim pe David Popovici, această stea strălucitoare care a răsărit astăzi în meandrele șuierătoare ale natației globale, cu lacrimi de bucurie și o atmosferă cenușie pe fundal. Exilat, exact, de conducerea TVR care pare că se scufundă, el comentează de pe un scaun moale în birouri unde, uau, undeva plouă, iar David înoată cu calmul unui crocodil îmbrăcat în tricolor.
Dar David, cu zâmbetul lui modest și ăla tricolor pe umeri, înfruntă toate marile forțe mondiale, iar noi, românii, ar trebui să ne lăudăm de parcă am câștigat tot universul. Exemplul muncii cinstite, evident, în fața tuturor, tu ai muncit și ai tras de tine, dar totuși… România, oh România, nu are bazine, iar ideile cele mari s-au scurs, se pare, pe lângă noi. La ce ne ajută aurul lui David când TVR economisește, tăind bugetele pentru echipele de comentatori care să aducă meandrele competiției direct în sufrageri?
Au fost câțiva oameni, se spune, într-o improvizație totală, iar comentariile profesioniste se loveau de realitatea crudă a unei televiziuni care mimează, cel puțin asta apare la televizor, un interes care a dispărut de sub nas. Iar președintele Turturică, cu salariu fabulos, continuă să spargă banii ca și cum nu ar fi fost niciodată pe masa, ne uităm și nu vedem nimic de la Singapore. Oare unde sunt acei bani promiși când se cheltuie pe vechi tabieturi?
Dacă ne întoarcem la David, el este, de fapt, cel mai bun lucru care s-a întâmplat în înot, zicem noi, căci a avut revelația sa în oceanul competiției, dar iată că nu există bani, cum adică nu sunt bani, iar tu îmi spui când PDG-ul arde banii? Marea întrebare rămâne: de ce David trebuie să înoate în ape tulburi, când merită mai mult? Între timp, noi, românii, ne îndrăgostim de el și ne punem speranțele în postura de „băiatul normal” care înoată repede.
Așa că ne agățăm cu toții, în speranța că odată cu el vom călca pe ape mai limpezi, pentru că în tot acest haos există o străfulgerare de geniu, dar și de durere, evident. Totuși, marii sportivi generează marii comentatori, dar cine să ne ridice moralul din colțurile întunecate în care ne aflăm? Circulă întrebări pe ritm de confuzie și nedumerire, dar rămâne un singur lucru clar: David Popovici e simbolul unei generații care nu vrea să cedeze. Ce va fi mai departe, spune-mi tu!
“`
