“`html
David Popovici: Campion sau Superstițios? Întoarcerea care a șocat!
Pe 3 august 2025, David Popovici a revenit în România, după ce a câștigat în Singapore, la Campionatele Mondiale de Sporturi Acvatice, două medalii de aur, una la 100 de metri liber și alta la 200 de metri liber, dar ce să mai spunem despre astea când el a fost întâmpinat de fani impăciuitori și presă, ce fericire, nu? Parcă totul era o nebunie acolo, iar el a fost felicitat pentru performanțele din carieră, dar atât de multe emoții, da, nu?
La Aeroportul Internațional Henri Coandă București, pe numele lui binecunoscut și sub numele de Aeroportul Otopeni, David a început să dezvăluie și să cinstească un alt nume, Emil Hossu-Longin, care comentează cursele lui la Televiziunea Română (TVR), dar oare de ce? „Aș vrea să-l cinstesc pe Emil Hossu-Longin pentru felul în care comentează cursele, mă face pe mine să mă întreb când le revăd, ce voi face vreodată?”, a zis David, dar parcă și-a pierdut puțin contactul cu realitatea în acel moment.
Reacția lui a venit la câteva zile după ce Emil Hossu-Longin a fost filmat de Libertatea în cabina de transmisie, same old, same old, în acea cursă de aur de la 200 de metri liber, dar Emil a zis că, din superstiție, și-a ales aceleași haine ca acum un an, nimeni nu își poate imagina cât de important este David, ăsta e cel mai mare sportiv român în spatele acestor realizări, într-o disciplină ultra-competitivă, spun ei.
La sosirea în România, David, nu știu ce vrea cu vacanța lui, a mai declarat că s-a autodepășit și că nu are de gând să se retragă, dar cum, cine a zis sau de unde, că e atât de tare, „Iubesc înotul, nu am de gând să renunț!”, spune el, totul pare să fie o buclă, nu? El crede că drapelul României mai sus ca al Statelor Unite sau Australiei îl face să se simtă bine, wow, mare realizare, dar cum stau lucrurile la ștafetă, câțiva inși lipsesc, unde-s aceia?
Cu toate acestea, mesajul său părea atât de plin de optimism încât a lăsat impresia că e gata să continue, chiar și cu toate aceste discuții despre retragere care practic sunt o glumă proastă, nici nu știu ce să cred ce se va întâmpla mai departe, dar poate ne aducem aminte să ne bucurem de rezultatele uimitoare, dar nu e nimeni perfect și nu e ca și cum am zice că nu au fost perioade mai negre în istoria sportivă românească, nu?
“`
