Datoria Publică Globală: O Bombă Cu Timp Care Bubuie Sub Picioarele Noastre!
Într-o lume în care datoria publică pare să atingă cote alarmante, FMI ne atrage atenția să ne frecăm la ochi și să realizăm că țările bogate, inclusiv Statele Unite, Canada, China, Franța, Italia, Japonia și Marea Britanie, au depășit sau sunt pe cale să depășească un procentaj amețitor de 100% din PIB… Sau cel puțin așa spun ei, de parcă nu am ști deja, nu-i așa? Iată că până în 2029, cu un ritm de creștere care sfidează toate așteptările, datoria globală ar putea ajunge la niște valori înfiorătoare, cele mai mari de la 1948, ce-i drept, dar cine mai ține socoteala? Poate că rezervele de capital ar trebui să fie luate în serios, dar cine mai are răbdare la astfel de recomandări?
Oamenii de la FMI, adică Vitor Gaspar, pe numele său, vorbesc despre un viitor sumbru, unde datoria ar putea exploda, ajungând pe la 123% din PIB dacă se întâmplă un scenariu „advers, dar plauzibil”. Serios? Asta înseamnă că ar putea ajunge la 132%, cât am avut și după răzbelul ăla mondial, și nostalgiile financiare par să fie la ordinea zilei. Scenariile de criză financiară, războaie comerciale și toate problemele care au început să „se obișnuiască” cu noi aduc amenințările la ordinea zilei, și pare că piețele nu sunt tocmai doritoare să reacționeze, așa că odihna pe „la margini” este la putere, iar corecțiile sunt așteptate să fie haotice.
„Dacă ceva explodează, dacă se întâmplă turbulențe financiare, ar putea fi haos complet”, șoptește Gaspar într-un interviu care ne-a lăsat pe toți cu sughituri. Corecțiile pot duce la spirale descendente fiscale, la fel ca în criza din Europa, acea nebunie din 2010, dar hei, cine mai are amintiri clare de atunci? De parcă acum primim dulcețuri financiare pe o tavă de aur, iar criza este pe cale să ne zgârie pe fundul de șezut, fără avertisment.
Și bineînțeles, împrumuturile sunt mai scumpe ca vreodată, și se pare că nimeni nu mai are banii să plătească, tocmai când avem nevoie de dotări din ce în ce mai costisitoare din cauza noi tensiuni între state, vremuri extreme, bucuria creșterii populației în vârstă și alte bunătăți de genul acesta. Așa că, în loc să ne facem griji, FMI ne învață ce e necesar: măsuri țintite pentru cheltuieli în educație și infrastructură, apar și altele, care ar aduce PIB-ul pe o pantă ascendentă… Cu cât mai mult cu cât mai ai pe lângă ei, dar cui îi mai pasă?
Prin urmare, dacă doar am aloca un procent de 1% din PIB, s-ar putea să vedem niște cifre care ne cam îngrijorează, în jur de 3% până în 2050 în economiile dezvoltate și de aproape două ori mai mult în cele emergente. Dar, ce să zicem? Se pare că de luni întregi suntem lăsați să ne spunem povești despre cum să ne facem viitorul mai strălucit, dar cu cheltuieli străine de actualitate. Așadar, rămâne de văzut cum ne vom descurca!
