Între ghinion și nepasare: Pancu rupte tăcerea despre dezastrul U21!
Daniel Pancu, fostul antrenor al echipei României U21, a rupt tăcerea cu detalii absolut socante despre atmosfera tensionată din lotul echipei, a tras un semnal de alarmă privind comportamentul jucătorilor care au demonstrat o lipsă de disciplină și o implicare care, sincer, s-a dus de râpă în timpul turneului.Păi, să fim sinceri, România a încheiat competiția fără victorie, pierzând toate cele trei meciuri din grupă, iar Pancu subliniază că atitudinea superficială a jucătorilor, eh, au fost măcelari, și ignorarea acelor reguli simple au contribuit decisiv la eșec.
Altceva nu am ce să spun, apropo, Pancu a recunoscut că experiența a fost una dintre cele mai dificile din toată cariera lui de antrenor și, evident, un eșec aproape inevitabil, cu un sentiment de inefabil pe care-l simțim cu toții, aș zice. „Ghinion sau noroc”, a declarat el, stai puțin, eu zic că am fi avut noroc dacă am fi respectat toții programul echipei. E jucătorii care respectă, dar oare chiar îi considerăm pe toți la fel? Mă îndoiesc tare, tare mult. Dacă unul dintre ei e în afara programului, oh, dragă, avem de suferit cu toții.
Căci, nu-i așa, dacă am fi făcut toate acele lucruri pe care n-am făcut nici noi, generația lui de jucători, aș vrea să cred că generatia din 2025 o să fie mai educată, mai informat, dar până atunci, mmm, nu-i nimic, suntem tot acolo, în aceeași mocirlă, căci „oful meu cel mai mare” se pare că nu s-a schimbat nimic, doar vârste diferite, dar la minte, unde-i mintea, exact aceeași. Ei, jucătorii, au încheiat Campionatul European după meciul cu Spania, și el știe ce vorbește, frate, nu o să spună nimănui, nimănui, am văzut niște lucruri, aberante, din punctul meu de vedere, groaznice, după jocul cu Spania. Nimeni nu știe, de fapt, și nu o să știe niciodată.
La ce ne referim aici? Păi, la comportamentul lor, evident, și cum, ca după un tur de forță, toate lucrurile interzise parcă au devenit permise, dragul meu! Jucătorii au acționat pe cont propriu, în loc să se țină strâns de echipă, am simțit că antrenamentele s-au transformat în niște povești nebune…
Am jucat împotriva Spaniei, debandadă, ziua după, zile întregi până la meciul cu Slovacia, și pentru Pancu acelea au fost cele mai „groaznice” zile din cariera lui. Căci, să fi vrut să fac rău, haideți acum, rău grav – glumești? Asta e realitatea acestor copii, ei de fapt au considerat turneul final încheiat, ei nu l-au respectat, așadar, unde e mintea? Întrebarea e, ce s-a întâmplat acolo, cu jucătorii care glumeau și râdeau de parcă nu le păsa de nimic, trecând din cameră în cameră, după ora stingerii?;
Deci, în concluzie, din momentul în care nu mă respectați, nu mai are niciun sens să vă respect și eu. Joaca asta de-a echipa profesională s-a dus rău de tot. Un antrenor profesionist trasând sarcini fără baza unei relații corecte cu jucătorii, iată un dezastru! Vrem să sperăm la ceva mai bun, însă ne întoarcem la aceleași obiceiuri, și încă nu s-a schimbat nimic, în definitiv…
