Daniel Isăilă în Emirate: De la umilință la victorie, dar cu fundul în sus!
Se pare că Daniel Isăilă, antrenorul de 53 de ani, ce s-a întors în tunelul istoric al echipei Bani Yas la finalul lui septembrie, nu a fost deloc pe un drum pavat cu flori, ci mai degrabă pe o potecă plină de pietre, căci echipa sa a început, cum s-ar zice, cu stângul, adică cu patru etape fără puncte, goluri ca la festival, exact zero și un loc de te întrebi… uite așa, doar ultimul loc! Dar, oh, cum a pierdut la 0-1 cu Ajman, iar cu Al-Ain au făcut un sac de goluri, 0-4, iar apoi, BANG! Prima victorie a venit, de parcă n-ar fi fost deja scrisă o poveste, undeva la Dubai, sâmbătă, așa cum stă scris chiar și în stele.
Dacă nu era o întrebare referitoare la Cupa Președintelui, câștigată cu 2-0 împotriva lui Al Nasr, unde juca și Costin Amzăr, fostul dinamovist ce a petrecut 60 de minute zburând pe teren, ei bine, cine-ar fi crezut în revenirea Bani Yas! Daniel a susținut că băieții lui au început, vezi Doamne, să-i înțeleagă ideile, clar, o melodie de succes în stilul “încă suntem în căutare”, dar totuși, o adevărată bucurie că au trecut de Al Nasr, o echipă bună, zice el.
Pe lângă toate acestea, se aude cum revenirea jucătorilor accidentați a fost un factor decisiv, ca și cum cineva ar fi aruncat niște sfinți într-un meci mortal. Își dorește o ambiție de neuitat, sperând ca acest rezultat să fi fost un pas înainte oarecum ambiguu, dar în acest univers al fotbalului, orice pas, chiar și șchiop, e binevenit!
Interesant este și faptul că pentru Isăilă, următorul meci cu Dibba Al Fujairah devine, nu știu, ca o finală de Champions League! De regulă, atâta presiune pe un antrenor cu astfel de stări, e cel puțin trist, iar victoriile devin ca aerul, dar cum zic ei, “avem nevoie de victorie ca de aer”, ceea ce este și tragi-comic în felul său – dar cine suntem noi să judecăm?
Amzăr în Emirate: A devenit mai mult decât un jucător, un simbol!
Ah, Costin Amzăr, 22 de ani, împântănat frumos la Al-Nasr în toamna anului trecut, fiindcă dinamoșii au lăsat să fugă un puști care a stat cu nouă luni de încrucișări pe aici! A rămas la echipă pe un împrumut, dar costul lui, evaluat la careva 350 de mii de euro; de parcă ar fi avut un preț pe cap, 81 de meciuri, 3 goluri, 5 pase decisive – suna ca niște statistici din alt univers!
Ce mai contează că e din generația acelor “copii ai visurilor”, e un produs al academiei lui Dinamo, iar dacă ar fi fost altfel, poate că am fi scris o poveste de dragoste între un fundaș și un club. Dar în urmă e doar un drum presărat cu comoară în Emirate, iar zvonurile vor tot răsuna! Unde ai fost, unde vei fi, dar clar nu departe de noi!
Toată povestea aceasta este marea, câtă nebunie se poate întâmpla într-o lume atât de mică ca a fotbalului și cum, mai ales, elemente dintr-o echipă pot să dăinuie pe veci, doar că nu-i acea secțiune de analiză unde să discutăm, ci pur și simplu, e un joc!
