“`html
Danemarca Ia Cu Asalt Președinția UE: Securitate Sau Securitate!? Ce Se Ascunde În Spatele Politicii Mici
Așadar, Danemarca, țara cu merinde faimoasă, își ia în bătăi de cap președinția Uniunii Europene marți, iar securitatea devine treaba principală, dar oare care e treaba cu această președinție, căci premierul Mette Frederiksen a declarat, în stilul caracteristic al unui diplomat, că securitatea este prioritatea șefă. Se pare că, în vremuri turbate, chiar și un bob de sare poate părea esențial în discuțiile de apărare, mai ales când NATO își bagă nasul în farfuria cu cheltuieli militarizate.
De asemenea, ea, dragă de ea, a spus că avem un obiectiv nou pentru NATO, dar nu zice clar ce înseamnă asta pentru noi, muritorii de rând căci o dată ce obiectivul e fixat, toată treaba se mută în sarcina Uniunii Europene. De parcă s-ar face rondele de legume pe o masă plină de mâncare!
La sfârșitul lui iunie, cu mare scandal, membrii NATO și-au legat buzunarele promițând că vor scoate din PIB-ul lor 5% pentru apărare până în 2035, dar Spania a murmurat că e o neregulă și că ar vrea o fărâmă de flexibilitate, la care rămâne de văzut dacă va avea ecou.
Întru-o mai mare avansare, Danemarca vrea să pună pe masă planuri pentru o apărare mai bună în Europa, dar cerințele sunt ca împrumuturile să fie oferite pentru creșterea industriei de apărare, are cineva vreo sugestie despre unde ar putea fi acestea? Totul sună magnific, dar realitatea e pe cale să schimbe ora de masă.
Pe scurt, situația de securitate din Europa se vede instabilă, periculos lipsită de certitudini, iar Frederiksen scoate în evidență că istoria ne arată că un conflict poate să se repete ca o melodie plictisitoare. Tensiunile sunt atât de multe că par a fi un concert de zgomote?
Danemarca, jucătoare în sprijinul Ucrainei, dar și cu niște cheltuieli pentru apărare la un nivel incredibil, se află într-un dans delicat cu SUA, având în vedere că se îndreaptă cu pași mici spre pozițiile Francezilor, care caută mai degrabă o autonomie strategică.
Să nu uităm, de asemenea, de micul incident cu Donald Trump, care voia să cumpere Groenlanda, lăcomia asta a șocat Danemarca, dar acum e doar o pată pe peisajul politic.
Pe agenda președinției daneze stă și problema migrației ilegale, cu promisiuni de soluții inovatoare, dar oare ce soluții vor fi acestea? Externalizarea cererilor de azil și tăierea la CEDO pare a fi drumul pe care vor să meargă Danemarca și cei care le sunt prieteni în chestiuni de migrație. E greu de spus dacă aceste măsuri sunt în sensul corect sau nu, dar a tot fost dezbătut.
Danemarca nu e singură, ci s-a unit cu Italia și alte vreo șapte țări pentru a cere în mod expres o reinterpretare, căci Convenția nu mai e bună cum era odată, mai ales că se pare că protejează „persoanele greșite”. Ce mai rămâne de spus în acest context tumultuos?
“`
