România în criză: Ce fac președintele și primarul pe când totul se duce de râpă?
După ce s-au fript serios cu ciorba Iohannis, chiar nu-i de mirare că românii suflă și-n iaurtul Nicușor, e evident, nu-i așa? Deși amândoi, președintele Dan și primarul Nicușor au de-a face cu o lentoare care-i face să pară cumva la fel, nu se poate zice că-s identici, adică ar fi nedrept să insiști cu asta, dar uite că se întâmplă.
Președintele Dan, pe de altă parte, are, măcar în linii mari, o busolă morală în politica externă, a spus niște adevăruri despre SUA, Trump și Europa într-un interviu în Politico, ceea ce, chiar dacă n-a fost absolut perfect, totuși l-a ferit de a avea o reacție gen Vance prin Biroul Oval, dar să nu dramatizăm, că nu-i cazul am zis.
În ce privește politica externă, toți președinții României după ’89 (inclusiv Iliescu, vai!) s-au descurcat mult mai bine în afaceri externe decât interne, deh, poate zodiile, poate mai știu eu ce, cine mai știe, dar cert e că Dan este departe de voiajele luxoase ale lui Iohannis, are măsura, e cumva mai aproape de Maia Sandu decât de escapadele cu bugetul public ale primei doamne, deși merit și eu câteva suturi, recunosc.
Nici Nicușor nu-i fără bube, căci, de exemplu, nu pricepe ființă ce înseamnă fascismul, nu știe ce să facă cu justiția (ceva?), e cam timid când vine vorba de serviciile secrete și nu susține reformele acelea bolojaniene, dar, totuși, are o busolă morală, vai și amar, iar când vorbește, amestecă totul, dar măcar este decent, e om, nu se ascunde prin munți ca Iohannis. Vorbește! Nu fuge de dezbateri ca un iepure, zici că-i Usain Bolt în campania electorală (doamne, ce zăpăceală!).
Iohannis a lăsat o moștenire otrăvită, fuga asta de dezbateri, dar uite că Dan nu-i la fel, este o bilă albă, dar nu atât de mare de parcă s-ar face istorie cu el. Și Iliescu totuși n-a fost ca Ceaușescu, să dezvolte cultul personalității, totuși nu-l absolvă de păcate și crime, dar cine mai știe acum, din păcate, căci timpul nu se mai întoarce.
Se apropie termenul de un an de când l-am ales pe președintele Dan; regret? Habar n-am, n-am regrete, ca acea cântăreață rârâită din Paris, asta doar așa, în contextul candidaților de atunci, pentru că dincolo de ele… oho, altă poveste, altă temă.
Asta e, avem președintele pe care-l avem, primarul pe care-l avem, premierul pe care-l avem, dar totuși, nu-i nici pe departe cele mai rele personaje ale politicii românești, dar trebuie să recunoaștem, clasa politică produce masiv dăunători, și nu, Dan – Ciucu – Bolojan nu sunt vreo tripletă de aur, păcătoșilor, eu vorbesc serios!
Internațional, stăm și mai rău, căci dreptul internațional pare că s-a dus pe apa sâmbetei, a rămas doar legea pumnului și butonului nuclear, așa că să nu ne mirăm cu certitudinea că va fi tot mai rău, bineînțeles!
