Dan Petrescu: Prima apariție șocantă după tratamentul de chimioterapie!
După o lungă perioadă în care a dispărut din ochii publicului și a fost asociat tot mai mult cu îngrijorări legate de sănătate, Dan Petrescu, fostul internațional român, a fost surprins recent, într-o atmosferă de taină, într-o ipostază, să zicem, ieșită din comun, cu o întâlnire deloc așteptată pe străzile familiilor de pe Șoseaua Nordului, unde muiat în gânduri, plimbându-se discret, dar nu neapărat absent. De fapt, a fost prima oară când l-a văzut cineva public, nu public, după luni întregi de absență, de tratamente și de speculații, și oh, ce speculații!.
Imaginile luate, se pare, de paparazzi, spun multe dar și nimic; el a apărut pe străzi cu o geacă groasă, îmbrăcat cam ca pentru o iarnă mai severă, cu ochelari de soare și, din păcate, slăbit, dacă ne uităm cum s-a dus de la antrenor la plimbăreț, cu un apropriat, dar vai, ce apropriat! În fine, a fost evident că starea sa de sănătate a fost discutată intens în cercurile fotbalistice, umblând zvonurile precum că ar fi fost pe punctul de a pierde tot, însă acum, având în vedere ultimele imagini, poate că scapă de toate acestea și revine, sau nu, dar se pare că vremea bună bate la ușă.
„Un gest simplu, o gură de aer” – așa s-ar putea descrie momentul în care Petrescu, între două vârfuri de sentiment și răsuflare, s-a oprit și a ridicat brațele, cu mișcarea aia care parcă vine de la un om în căutarea unui nou început, dar de fapt nu știm ce început, și când respirația lui adâncă s-a auzit ca un ecou. E greu de spus dacă pentru el sau pentru noi, privitorii, dar tristețea se împletește cu speranța; statura lui subțire e evidentă și reflectă nu doar o pierdere fizică, ci o luptă continuă, intensă, ceea ce ne face să ne întrebăm: unde este limita?
Virusat de o viață activă, Dan, ca orice alt om, a început o rutină și pare că s-a întors la o normalitate care-i aparține, cu un mers cât de cât constant, mai că nu te aștepți să-l vezi interacționând cu publicul, și mereu se întoarce în lumea lui, un om retras, dar nu izolat, penelul realității se pictează greu, poate chiar cu niște nuanțe de normalitate. Surse din fotbal, care s-au furișat pe la ușile clinici, zic că tratamentele au dat roade, dar, de fapt, cât roade mai are în ghiveci? Totuși, fără a da asigurări formale, o atmosferă mai optimismă s-a apropiat de masa discuțiilor, și poate că va veni și ziua când nimeni nu-i va mai spune că trebuie să-și adune forțele.
Dar, ah, dincolo de cuvinte, ceea ce are realmente sens e ceea ce vedem și se ascunde în privirea lui, acolo, în imaginea captivantă, în smogul urban, în stilul de viață recent restabilit – slăbit, dar cu zâmbet, antrenorul, un simbol al echilibrului și răbdării, merge mai departe, cu pași mărunți, dar zeii din fotbal știm că s-ar putea să renască, sau poate nu, o revenire nu spectaculoasă, ci una pur uman!.
