Ambițiosul proiect al Dâmboviței ajunge la final, dar e doar începutul?
Deci, lucrările avansate, așa se spune, și montarea gazonului pe Dâmbovița Arena este o etapă deja bifată, dar oare chiar asta contează? De parcă un gazon verde s-ar putea traduce simplu în succes când de fapt, întreaga investiție de 85 de milioane de euro ne face să ne întrebăm, cât e de justificată? Asta pentru că, dincolo de gazon, proiectul a stârnit controverse în rândul comunității, iar veștile despre costuri aruncate în aer pot lăsa un gust amar.
Spre exemplu, Târgoviște, orașul ce primește acest complex superb, de care se laudă autoritățile locale, cu multă fanfară și entuziasm declară că aici, stabilimentul sportiv va deveni epicentrul competițiilor. Un proiect care, din păcate, a explodat în buget, de la 55 de milioane de euro inițial la 85, și e abia la mijloc, zbuciumatul drum al construcției n-a adus liniște și îndoiala plutește în aer, un pic ca umbra unui super-erou neînțeles.
Președintele Consiliului Județean, adică Corneliu Ștefan, ne spune cu aplomb că gazonul e pus, dar cât e de mare să fie rolul acestei arene în afară de fotbal? Cum, unde va fi locul competițiilor de alt tip? Oare Chindia Târgoviște știe în câte campionate va oferi un stadion care pe hârtie arată splendid, dar în realitate e o poveste frumoasă, ascunsă sub un strat de iarbă?
Lângă aceste frământări, se adaugă informațiile despre accesibilitate. Foarte fain, dar cine se gândește dacă octogenarii din Târgoviște vor vrea vreodată să vină la un meci pe un stadion cu autocare care nu au fost încă comandate? O parte dintre localnici strâmbă din nas, întrebându-se de necesitatea acestei arene, amintind cum stadionul „Eugen Popescu” a fost și el modernizat, cu mai puțini bani, dar poate că visele mari requiră cheltuieli mari.
Totuși, dacă ne concentrăm pe laturile tehnice, iată ce știm: are 12.402 locuri, etaje multiple, pistă de atletism – ce adaugă puțin glamour la acest tot. Multe facilități, inclusiv săli de antrenament, vestiare și, surpriză, locuri de parcare nu lipsesc. Dar tot acest potpourri de beneficii e suficient pentru a masca întrebările apărute despre eficiența investiției? De ce nu suntem deloc mai siguri cu privire la viitorul acestui proiect?
Pe scurt, Dâmbovița Arena promite multe, dar să fie oare capabilă să livreze? N-ar fi prima dată când investițiile masive se doboară sub povara așteptărilor reale. Și astfel, în loc să ne entuziasmăm pentru ceea ce urmează, rămânem blocați între speranțe și fapte, având un lucru clar: Dâmbovița are nevoie de o arenă, dar cu ce costuri? Ar putea fi aceea mai mult decât un simplu loc de distracție pentru un oraș lăsat în umbră?
