Studiul despre cutremurele din România
Pe scurt: Un studiu a analizat două cutremure cu magnitudini similare. Primul a avut loc în Vrancea–Mărășești în 2014, iar al doilea în Gorj–Oltenia în 2023. Ambele cutremure au avut magnitudinea de 5,4, dar au generat replici diferite.
Ce s-a întâmplat
Studiul a testat metoda pe două serii de replici crustale generate de cutremure moderate. În cazul cutremurului din Vrancea–Mărășești, șocul principal, cu magnitudinea 5,4, a avut loc pe 22 noiembrie 2014, la o adâncime de 40,9 km. După acest eveniment, au fost înregistrate 222 de replici într-o perioadă de aproximativ 70 de zile.
În cazul cutremurului din Gorj–Oltenia, un preșoc cu magnitudinea 4,8 a avut loc pe 13 februarie 2023, urmat de șocul principal pe 14 februarie 2023, la ora 15:16:52, cu aceeași magnitudine de 5,4. Acest cutremur a fost considerat cel mai mare din zona Gorj, cu un catalog de peste 2.000 de evenimente.
Cum funcționează prognoza
Cercetătorii au folosit o metodă avansată, testată anterior în Japonia, care funcționează aproape în timp real. Această metodă analizează datele din primele ore după un cutremur, numite „perioada de învățare”. Aceasta estimează parametrii replicilor și produce prognoze pentru următoarele ore, repetând procesul pe măsură ce apar noi date.
Metoda se bazează pe două legi statistice importante în seismologie:
- Legea Omori–Utsu, care arată cum scade numărul replicilor în timp;
- Legea Gutenberg–Richter, care descrie distribuția magnitudinilor cutremurelor.
În practică, sistemul estimează rapid parametrii acestor legi folosind datele inițiale și actualizează probabilitățile pe măsură ce primeste noi informații. În studiu, prognozele au fost realizate pe intervale de 3, 6, 9, 12 și 24 de ore.
Concluziile studiului
Deși ambele cutremure au avut aceeași magnitudine, analiza a arătat diferențe semnificative între ele. Pentru replicile de magnitudine cel puțin 5,7, probabilitatea prognozată a fost:
- sub 1% pentru secvența Mărășești;
- între 1% și 10% pentru secvența Gorj, în primele 3 ore după șocul principal.
Aceste rezultate sugerează că un model universal nu poate descrie corect comportamentul replicilor în diferite regiuni, chiar dacă magnitudinea cutremurului principal este aceeași. Astfel, este necesară adaptarea prognozelor pentru fiecare secvență în parte.
Ce ar putea însemna pentru public și autorități
Un sistem de prognoză eficient ar putea oferi estimări utile pentru gestionarea perioadei post-seism. Acesta ar putea ajuta autoritățile și publicul să înțeleagă riscurile în primele ore după un cutremur, când incertitudinea este mare, dar și în zilele următoare, când riscul de replici scade, dar nu dispare complet.
Studiul este un pas important în dezvoltarea unui sistem automat de prognoză a replicilor pentru România, inspirat din experiența Japoniei, concentrându-se pe cutremurele crustale.
