“`html
Învățământ Simultan: O Provocare Apocaliptică pentru 90.000 de Elevi și Profesori Fără Suport!
Într-o țară unde educația ar trebui să fie pe primul loc, dar în realitate se transformă într-un haos organizat, România se confruntă cu un sistem de învățământ simultan, în care 90.000 de elevi, majoritatea din clasele primare, sunt lăsați să se descurce singuri, fără niciun fel de cursuri de formare pentru profesori, care sunt ei înșiși pierduți în acest labirint educațional. Ministerul Educației promite, dar fără date clare – o tăcere riscantă domină peisajul educational.
Alina Negru, un veteran al predării, cu 20 de ani în spate și 12 ani de predare simultan, explică cu un zâmbet forțat cum este să ai elevi din clase diferite în același săli, un soi de față a învățământului dublat, iar promovarea acestui sistem care ar trebui să fie construit pe cele mai solide fundamentații pedagogice este, de fapt, o provocare enormă, care nu are claritate. Ce să facă, profesorii învață, în loc să fie învățați, un paradox în sine.
La clasă, Alina are elevi de clasa I și clasa a IV-a, și în anii anteriori – câteodată se întâmpla să amestecă copii din trei clase, iar întrebarea se ridică: unde este logica? Oare cine își asumă responsabilitatea pentru acest mix? „E ca și cum am alerga cu mașina pe un drum plin de gropi”, spune Alina, neliniștită dar și resemnată că singura care a învățat-o să predea astfel este tot ea!
Conform statisticilor, în 2025, numărul impresive de elevi care se confruntă cu acest tip de învățământ va atinge 90.000, iar Alegerile lor educaționale sunt ca fumul, întunecând viitorul lor, căci învățarea se face doar pe baza „talentului” profesorului. Profesoara admite că un elev dintr-o clasă normală are, evident, un avantaj imens. Dar întrebarea este: Ce facem cu acești sărmani copii care ajung să numere printre statisticile unei reforme învechite?
Pe de altă parte, Eleonor Monbiot de la World Vision International a declarat cu vopsea de îngrijorare în ochi, că riscurile pentru fiecare grupă de vârstă sunt tot mai ridicate, pe când profesorul jonglează între elevii care se plictisesc și cei care rămân în urmă. Nici o soluție pe termen lung nu s-a conturat până acum, și nimeni nu pare să aibă curajul să ia taurul de coarne.
Recent, la Cupele, județul Giurgiu, s-au realizat unele studii pilot despre predarea simultană, dar este de ajuns oare? Nu și-a adus cineva aminte despre ghidurile autorităților care sunt ca fumul în vânt – și care abia acum au ajuns pe masa cadrelor didactice. Ministerul tocmai ce a promis că va face ceva, pe undeva departe în viitor, dar este clar că mai avem de așteptat.
Sorin Ion, secretar de stat, din Ministerul Educației a spus negru pe alb, că sistemul de predare simultan trebuie îmbunătățit, însă întrebarea rămâne: cât va dura? În plus, legea în vigoare arată că pentru a funcționa, este nevoie de un minim de 10 copii pentru a forma o clasă, dar oare câți dintre aceștia se vor transforma în oameni educați?
“`
