In limba română, pronumele posesiv “noștri” este forma corectă, iar existența variantei “noștrii” poate crea confuzii. Această confuzie apare deoarece pronumele se pronunță aparent cu doi de i.
Cum se scrie corect
Chiar dacă regulile limbii române sunt clare în ceea ce privește modul de scriere al pronumelor “noștri” și “voștri”, uneori apar greșeli de scriere. Forma corectă a pronumelui posesiv “noștri” nu conține doi de i, iar adăugarea celui de-al doilea i este o greșeală de ortografie. Indiferent de poziția lor în propoziție, pronumele și adjectivele pronominale se scriu întotdeauna cu un singur i.
Exemple:
- Prietenii noștri vor veni la petrecere diseară.
- Ne-am pregătit pentru excursie cu colegii noștri.
- Ai noștri colegi de clasă au obținut rezultate bune la examen.
- Am fost surprinși de cadoul minunat oferit de părinții noștri.
- Vom împărți dulciurile cu toți prietenii noștri.
Pentru a ajuta elevii care abia învață să scrie, există chiar o poezioară haioasă care îi învață să rețină varianta corectă: “Noștri, voștri, orice-ar fi. Niciodată cu doi i!”
Despre pronumele posesiv
Pronumele posesiv este o parte de vorbire flexibilă care înlocuiește obiectul posedat și numele posesorului obiectului. Prin formele pe care le ia, pronumele posesiv indică persoana și numărul posesorului, iar prin articolul posesiv care îl precede, indică genul și numărul obiectului posedat. Pronumele posesiv poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale.
Formele pronumelui posesiv:
- Persoana I: al meu, a mea, ai mei, ale mele
- Persoana a II-a: al tău, a ta, ai tăi, ale tale
- Persoana a III-a: al său, a sa, ai săi, ale sale
- Plural persoana I: al nostru, a noastră, ai noștri, ale noastre
- Plural persoana a II-a: al vostru, a voastră, ai voștri, ale voastre
Pentru a înțelege mai bine utilizarea pronumelor posesive, este important să descoperim și ce este cratima și cum se folosește.
Despre limba română
Limba română este o limbă latină și face parte din grupul italic al limbilor romanice, având multe similarități cu limbi precum franceza, italiana, spaniola, portugheza, catalana și reto-româna. Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia a fost influențată și de cuvinte vechi grecești.
Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât și la sud de Dunăre, și s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea. Limba română s-a dezvoltat sub influența popoarelor migratoare cum ar fi cele germanice, turcice, slavice și fino-ugriene. Cu toate acestea, structura gramaticală a limbii române a rămas aproape neatinsă, păstrându-și caracterul “latin”.
Influența slavă în limba română este pusă în legătură cu bilingvismul, istoria țaratelor româno-bulgare și rolul slavonei ca limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. De asemenea, divergența dintre limba română și celelalte limbi romanice de est este atribuită evoluției separate a populațiilor proto-române din nordul și sudul lanțului muntos al Balcanilor după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul al VI-lea.
Limba română este a cincea limbă romană ca număr de vorbitori, după spaniolă, portugheză, franceză și italiană. Limba română este înregistrată ca limbă de stat atât în România, cât și în Republica Moldova.
TAGS: pronumele posesiv, confuzii lingvistice, limba română
