“`html
Parinții în Dilema Ecranelor: O Nouă Metodă De A Te Război Cu Jocurile Video?
Îndemnurile celor care spun *„Iar stai pe jocuri!”*, *„Mai ieși și pe afară!”* sau *„Pune mâna pe o carte!”* zboară din gurile părinților ca un fel de mantră, dar oare cum stau lucrurile în realitate? Copiii, acești micii amanți ai virtualului, poate că nu își ascund plecându-se la umbra ecranelor, în vreme ce părinții se transformă în niște crusade ce luptă cu direcția fluxului din casele lor, îngrijorați de posibilele efecte adverse asupra micuților care respiră pixeli în loc de aer curat, dar poate abordarea o fi greșită? Probabil! Din când în când, să zicem că ar fi o idee bună să cobori din turnul tău de mamă sau tată și să te arunci într-o oră de ecran, te-ar ajuta în această competiție a generațiilor!
Faza e că, zic unii, jocurile video, dacă sunt abordate cu cap, pot deveni un fel de arme foarte puternice în fortificarea legăturii dintre părinți și copii, să știi că nu este o glumă, e un lucru serios, care merită discutat. Atunci când un părinte cedează și se alătură copilului în acest univers digital, trece din postura de șef, într-o hands-on-e-ți-spun-ți-era-extraordinar, se transformă în partener, în prieten, generând un mesaj de validare, ca un bilet de validare pe un tren extraordinar al jocurilor.
Și discuțiile devin altceva, nu mai zici *„Ce ai mai făcut la școală?”* ci mai degrabă *„Mă ajuti să trec de nivelul ăsta?”,* care, deși coincidențial, necesită un raționament copleșitor, devine un subiect de sine stătător pentru a sparge gheața în comunicare, cumva ar fi o poveste bună pentru amândoi.
Nu toate jocurile sunt la fel: Părinții, Alegeți cu Înțelepciune!
Dacă nu ești gata să te arunci în jocurile violente sau alea care sunt cu certificat pe vârstă, să știi că există o mulțime de opțiuni în universul който pare atât de vast și confuz, dar plin de oportunități fantastice pentru a crea experiențe comune în familie. De exemplu, îți spun eu, jocurile cooperative, sau co-op, cum le zice tineretul, transformă sufrageria într-un spațiu de colaborare intensă, unde ești nevoit să înveți să lucrezi împreună ca o echipă, iar consolele moderne ca un PlayStation 5 vin cu o grămadă de titluri, cum ar fi „It Takes Two”, care este despre doi părinți care colaborează, și mai sunt și alte jocuri din zona sportivă care, cu siguranță, au câteva lecții de învățat.
Beneficii neașteptate: De ce merită să ne jucăm?
Și bineînțeles, la fel cum povestea și altele sunt pline de surprize, timpul petrecut jucându-te aduce exact ceea ce ai nevoie și nu știi încă: părintele capătă ocazia să tragă un ochi în preocupările copilului, să deschidă discuții despre jocuri, iar în timp ce totul pare a fi distractiv, este un exercițiu de colaborare și rezolvare a problemelor. E o întrecere în care un părinte și un copil trebuie să comunice, să se ajute, transpirând cumva în fața obstacolelor din joc. Totodată, o mare responsabilitate cade pe umerii părinților, aceștia având ocazia să ofere lecții despre cum se gestionează frustrările și cum să ne bucurăm de întregul proces, nu doar de trofeu.
Părinți, pregătiți-vă pentru acțiune!
Dacă ai chef să îndrăznești și să încerci să pătrunzi în acest univers, iată câțiva pași care pot să-ți folosească:
Întrebați, nu criticați! Lăsați copilul să devină profesorul vostru și întrebați totul despre cum faceți.
Stabiliți limite de timp, dar în mod constructiv! Este ca și când ați negocia o seară de film, cu respect reciproc.
Alegeți jocuri cu cap! O mulțime de sugestii pot fi găsite online, jocuri co-op pe care vă face plăcere să le jucați.
Distracția e tot ce contează! Fie că ești pierzător sau câștigător, esența rămâne bucuria și comunicarea.
Ca urmare, hai să nu respingem jocurile video fiindcă fac parte din cultura generației de astăzi, la fel ca desenele animate. Participarea înseamnă o cale de conectare cu universul copiilor noștri.
Foto: Freepik
“`
