Strategii și măsuri pentru prevenirea și protecția împotriva incendiilor de vegetație în România
Incendiile de vegetație reprezintă o amenințare tot mai serioasă pentru locuințele și proprietățile a mii de familii din România, în contextul unor veri tot mai secetoase, cu temperaturi ridicate și vânturi puternice. Astfel de condiții au transformat aceste incendii dintr-o problemă sezonieră izolată într-o criză complexă, reflectată și de incendiile masive înregistrate recent în țări ca Spania și Franța.
Recomandările autorităților românești pentru prevenție
Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne atrag atenția asupra importanței respectării unor reguli elementare de comportament în mediul natural, în special în perioadele cu risc sporit – secetă și vânt puternic. Scopul acestora este prevenirea incendiilor care pot pune în pericol vieți, gospodării, terenuri agricole și habitate naturale.
Datele statistice oficiale indică o creștere a numărului de incendii de vegetație, cu peste 13.000 de cazuri în 2023, peste 20.000 în 2024 și aproximativ 17.000 în 2025, conform informațiilor publicate pe site-ul igsu.ro. Aceste cifre relevă agravarea impactului asupra mediului și asupra siguranței comunităților locale.
Autoritățile recomandă focul să fie aprins exclusiv în locuri special amenajate, pentru a minimiza riscul de propagare. În plus, focul trebuie să fie supravegheat permanent, deoarece o rafală de vânt poate răspândi rapid scântei sau jar în jur. Înainte de părăsirea unui loc de campare, jarul trebuie stins complet, folosind apă sau pământ, pentru a elimina eventualele riscuri de reaprindere.
O cauză frecventă a incendiilor sunt mucurile de țigări aruncate neglijent în vegetația uscată. De asemenea, buteliile de gaz trebuie depozitate în siguranță, ferite de expunerea la căldură, pentru a evita instabilitatea acestora. Orice urmă de fum sau flăcări trebuie raportată imediat prin numărul unic de urgență 112, pentru a permite intervenția rapidă a echipajelor specializate.
Locuințele expuse și pericolele asociate incendierii vegetației
Autoritățile evidențiază că activitățile recreative, precum grătarele și drumețiile, pot deveni periculoase dacă focul aprins nu este controlat. În zonele cu vegetație, în special când vântul bate puternic, flăcările se pot extinde rapid, iar prezența în apropiere a materialelor inflamabile – rulote, autoturisme sau butelii GPL – amplifică riscul unui incendiu devastator.
Casele cele mai expuse sunt cele situate la marginea localităților, în proximitatea pădurilor, pajiștilor uscate sau terenurilor agricole nelucrate. Pentru multe dintre aceste locuințe, cauzele distrugerii în timpul incendiilor provin din scânteile sau jarul purtate de vânt ori din flăcările aparente care se pot extinde rapid. Totuși, există măsuri concrete pe care proprietarii le pot adopta pentru a diminua riscul și a proteja casele.
Măsuri de protecție a locuințelor împotriva incendiilor de vegetație
Creșterea frecvenței incendiilor impune comunităților să se adapteze și să implementeze măsuri eficiente de prevenție. Acestea vizează în mod special intervențiile asupra locuințelor și a spațiilor din jurul acestora, orientate spre reducerea vulnerabilității la foc.
Acoperișuri și coșuri de fum: Acoperișurile acoperite cu șindrilă de lemn sunt cele mai vulnerabile, astfel că se recomandă utilizarea materialelor rezistente la foc, precum fibrociment, tablă, argilă sau țiglă. Este esențial să se astupe golurile dintre țigle sau șindrilă pentru a împiedica pătrunderea scânteilor, iar resturile vegetale trebuie îndepărtate periodic pentru a preveni incendiile. IGSU recomandă instalarea unei plase metalice neinflamabile, cu ochiuri de 9,5-12,7 mm, la ieșirile coșului și burlanului sobei pentru prevenirea scăpării scânteilor. În perioadele cu risc ridicat, când soba nu este utilizată, trebuie închisă clapeta coșului de fum.
Ventilații și ferestre: Grilajele de ventilație trebuie protejate cu plase metalice incombustibile cu ochiuri de 1,6-3,2 mm, evitându-se plasele din fibră de sticlă sau plastic care pot topi. Înlocuirea acestora cu modele omologate, rezistente la flăcări, este recomandată, deși poate afecta ventilația podurilor sau spațiilor sub pardoseală, motiv pentru care este indicată consultarea autorităților locale de construcții și a unui contractor autorizat. Ferestrele ar trebui să aibă geam dublu cu sticlă securizată termic și să fie limitate în număr și dimensiune pe laturile orientate spre vegetație extinsă. Montarea plaselor la ferestrele care se pot deschide ajută la oprirea scânteilor și limitează transferul de căldură.
Pereți și terase: Se recomandă evitarea materialelor inflamabile la fațadă și folosirea tencuielii, fibrocimentului sau lemnului tratat ignifug de la fundație până la acoperiș. Terasele trebuie construite din materiale rezistente la foc sau compozite certificate, fără materiale inflamabile depozitate dedesubt. Terasele situate deasupra pantelor trebuie să aibă un spațiu defensiv sub ele pentru a reduce riscul propagării flăcărilor în sus.
Copertine și streșini: Sunt recomandate materiale rezistente la aprindere pentru copertinele teraselor și închiderea streșinilor și cornișelor cu materiale ignifuge pentru a preveni pătrunderea scânteilor.
Garaje și garduri: În garaj trebuie să fie disponibile stingătoare și unelte pentru intervenție – scară, lopată, greblă și găleată cu apă. Ușile automate de garaj ar trebui echipate cu baterii de rezervă și garnituri etanșe pentru a evita pătrunderea scânteilor. Gardurile trebuie realizate din materiale ignifuge la conexiunea cu casa pentru a preveni propagarea focului către clădire.
Adrese și căi de acces: Adresa trebuie să fie vizibilă din stradă pentru echipele de intervenție, iar indicatoarele de pe străzi să fie clar semnalizate la intersecții. Aleile și drumurile secundare trebuie să aibă o bandă de siguranță de minimum trei metri fără vegetație pe fiecare parte, porțile să se deschidă spre interior și să permită accesul vehiculelor de intervenție. Ramurile de deasupra căilor trebuie tăiate, iar gazonul menținut scurt și udat.
Jgheaburi și rezerve de apă: Curățarea periodică a jgheaburilor previne acumularea de material inflamabil. Montarea unei margini metalice ignifuge la marginea acoperișului și capace protejate ignifug reduc riscul aprinderii. Pentru alimentarea cu apă, furtunurile trebuie să acopere toate zonele proprietății, iar utilizarea pompelor de apă suplimentare este recomandată pentru intervenții rapide, conform informațiilor de pe readyforwildfire.org.
Importanța zonei defensive de 30 de metri în jurul locuinței
Un element esențial în protecția casei este modul în care este organizat și întreținut spațiul în proximitatea clădirii. Regula celor 30 de metri se referă la crearea unei zone în care vegetația și materialele inflamabile sunt gestionate astfel încât să reducă riscul ca incendiul de vegetație să se extindă până la casă.
În perimetrul dintre 10 și 30 de metri de locuință, este indicată strângerea huselor pentru mobilierul de exterior când nu sunt utilizate, protejarea grilajelor de ventilație și închiderea spațiului de sub terase pentru a preveni acumularea resturilor vegetale și pătrunderea scânteilor.
Crearea unei zone tampon cu materiale incombustibile precum piatră, ciment, dale sau gazon verde înconjoară casa cu o „zonă liberă” pentru foc. Crengile copacilor trebuie tăiate la o înălțime de cel puțin doi metri pentru a bloca propagarea focului. Materialele vegetale periculoase – arbuști, bușteni, crengi și ace de conifere – trebuie îndepărtate într-un perimetru de 10 metri, iar lemnul de foc depozitat la o distanță minimă de 10 metri de casă.
Totodată, pentru reducerea riscului de propagare rapidă, copacii trebuie rași astfel încât să existe o distanță de 3-6 metri între coroane pe un perimetru de 30 metri, conform detaliilor oferite de surse specializate, precum fireandemergency.nz.
Aceste măsuri integrate oferă soluții concrete pentru creșterea siguranței locuințelor în fața incendiilor de vegetație, o amenințare în creștere ce necesită atenție și responsabilitate din partea comunităților și proprietarilor.
