Când adaptarea devine epuizare: Psihologul Radu Leca despre burnout-ul autistic
Într-o cameră iluminată slab, cu sunete difuze de conversații din fundal, psihologul Radu Leca își împărtășește gândurile despre un fenomen care a început să capteze atenția publicului: burnout-ul autistic. Cu un ton calm, dar plin de gravitate, el descrie cum unele persoane reușesc să reziste mult peste limitele lor, doar pentru a se prăbuși brusc într-o stare de epuizare profundă.
Definiția burnout-ului autistic
Burnout-ul autistic nu este o simplă oboseală, ci o epuizare de durată, generată de stres cronic și suprasolicitare senzorială. „Nu seamănă cu oboseala de la muncă care trece cu un weekend liber, ci mai degrabă cu o scădere vizibilă a energiei și a capacității de a face față provocărilor zilnice”, explică Leca. Aceasta se manifestă uneori printr-o regresie temporară în abilități, o stare pe care mulți autiști o descriu ca fiind similară cu „cineva care le-ar fi scos bateria și le-ar fi lăsat doar carcasa”.
Masca socială și costurile sale
De ce ajung unii oameni să reziste atât de mult înainte de a se prăbuși? Radu Leca subliniază că mulți autiști învață devreme să mascheze comportamentele lor naturale. „Trebuie să copiez expresii faciale, să forțez contactul vizual și să îmi cenzurez stim-urile”, mărturisește unul dintre pacienții săi. Această „mască” socială poate da impresia de o funcționare bună; însă, în realitate, consumă resurse psihice enorme și întreține o stare de hipervigilență continuă. „În fiecare conversație îmi rulează un manual invizibil, iar manualul mă obosește”, spune un alt pacient, ilustând complexitatea acestei lupte interioare.
Impactul mediului și semnele burnout-ului
Mediul înconjurător joacă un rol crucial în declanșarea acestui burnout. Zgomotul, lumina puternică, aglomerația, mirosurile și întreruperile dese contribuie la suprasolicitarea senzorială. „Când stresul se adună zilnic, corpul intră în mod de alarmă, iar recuperarea devine tot mai lentă”, explică Leca. Această stare duce la oboseală extremă, „ceață” mentală, iritabilitate și dificultăți în comunicare sau inițiere, simptome care se agravează pe măsură ce persoana se retrage din interacțiuni sociale.
Burnout-ul autistic diferă semnificativ de depresie sau anxietate. Deși pot exista suprapuneri, burnout-ul este adesea legat de cerințe care depășesc resursele disponibile și de nevoile ignorate, cum ar fi pauzele senzoriale și predictibilitatea mediului. „Când îmi aliniez mediul, nu îmi revine doar dispoziția, ci și funcția”, subliniază Leca.
Strategii de recuperare și prevenție
Ce măsuri pot fi luate pentru a ajuta la recuperare și prevenție? Psihologul recomandă prioritizarea reducerii cerințelor și refacerea rutinei zilnice. Acestea includ odihna reală, o „dietă” senzorială, limite ferme și sprijin social care nu impune performanță. În terapie, accentul se pune pe autoînțelegere și renunțarea la perfecționism, astfel încât viața să nu devină un maraton zilnic. „Când nu mai joc rolul, respir și rămân întreg”, concluzionează Leca, lăsând loc unei speranțe fragile, dar puternice pentru cei afectați de acest fenomen.
Burnout-ul autistic este o realitate complexă care necesită înțelegere și atenție. Conștientizarea acestui fenomen poate fi primul pas spre sprijinul necesar celor care se confruntă cu această provocare.
