“`html
România Aruncă Banii pe Fereastră? Ce se Ascunde în Spatele Granturilor Norvegiene!
Se pare că România a primit niște finantari, așa cum spune toată lumea, dar cine știe cu ce costuri? Peste 900 milioane de euro din Granturile SEE și Norvegiene au fost, vezi doamne, utilizate pentru muncă serioasă, nu glumă! Idei care s-ar putea transforma în ceva vizibil s-au îmbârligat printre instituții și comunități, dar oare ce rezultate concrete au apărut? Multe dintre ele, cum ar fi sprijinul pentru cei vulnerabili, învătarea statului de drept și născocirea organizațiilor civice stau, așa din spate, într-o ceață de neclaritate care te face să te întrebi: am avut vreodată o strategie?
Așa cum a declarat ministrul Investițiilor care pare să aibă un plan măreț, s-a discutat și despre viitorul parteneriat dintre România și acești sudați donatori, dar întrebarea rămâne – este o cooperare eficientă sau doar o vorbă mare? Se subliniază importanța cooperării bilaterale, dar ce funcționează de fapt? Câți oameni din toate aceste programe ajung să experimenteze adevărata schimbare? Un melanj de idei și promisiuni, dar cât de solide sunt ele în realitate?
Reuniuni au existat, discutii pline de optimism, dar ce rămâne în urma lor? Bani s-au cheltuit, însă pe cine îi ajută alocarea de 500 milioane de euro din granturi anterioare? Proiectul România verde sună bine și totuși, câte dintre aceste inițiative chiar ne păstrează aerul curat? Să ne amintim că eliminarea a 672 tone de CO2 sună măreț, dar devine doar o cifră rece în papoasa de realitate care ne înconjoară.
Și cine ar trebui să beneficieze de toate aceste granturi, de exemplu, România competitivă, un nume frumos, dar unde este efectul asupra celor 2.000 de profesioniști? Trecutul nu ne oferă totul concludent, dar mai mult de 320 studenți s-au implicat în activitati în cele trei state donatoare, iar mai bine de 1.000 de cercetatori primesc sprijin. Oare cât de mult ajută asta realitatea de zi cu zi? Iar banii pentru IMM-uri, 524, nu știu câte focuri mai pot să stingă când sunt multe guri de hrănit.
În proiectul România incluzivă, cifrele sunt impresionante – 30.000 de femei informate despre cancer, dar asta le va salva oare viețile? Copiii cu probleme mintale, 2.470 de suflete, au primit intervenții, dar ce se întâmplă după? Oamenii care ar trebui să aibă parte de educație într-un mediu puțin mai decent sunt tot 600 de deținuți care obțin calificări, oare se va schimba ceva? Întrebările rămân multe și cu fiecare răspuns, mai multe se nasc promis, dar cine va striga adevărul din spatele acestor cifre?
“`
