“`html
Înfrângerea Europei de Est: O Regiune Ce Nu Ajunge Pe Primele Locuri Ale Valorii Creării?
Se știe că, cercetările din BCG arată, dar nu spun multe, că succesul firmelor în topul creatori de valoare depind de patru factori plus unul, și aici vine partea interesantă, trebuie să avem o strategie care să ne ajute să ne poziționăm bine pe piețele cu valoare adăugată, și asta nu e tot: excelența operațională, reținerea talentelor, inovația și, nu în ultimul rând, o mică dozare de noroc în mix, ca un cocktail de succes din acesta care se bea pe roci sau cu apă tonică, va depinde de preferințe.
Așadar, dacă vrei să ai avantaj competitiv, bine ar fi să te uiți mai mult de la fereastră și să vezi că piețele locale nu mai sunt suficiente de mult, deci trebuie să te extinzi și să creezi valoare în mai multe țări, adică, ușa e deschisă, dar provocările sunt mari, mai ales că nu poți să te descurci singur, adică trebuie o echipă competentă, și un cadru de reglementare care să nu-te facă să te simți ca în junglă.
Pe scurt, cum să spun, Europa Centrală și de Est, adică acea zonă care a rămas undeva pe margine, nu are companii care să se claseze acolo sus, în fruntea listei BCG de creatori de valoare, deși, László Juhász are multe de spus despre potențialul acestor țări, căci avem performeri, dar succesul pe piețele internaționale, e ca un rebus greu de dezlegat.
Deci, la început de an 1990, când toate au început, PIB-ul pe cap de locuitor era ceva de genul 27% din media UE, iar acum, oh, ce miracol că a ajuns la 45%! Între 2000 și 2024, o creștere de 3,1% pe an, dar asta nu entretine pe toată lumea, având în vedere că muncitorii din regiune sunt tot mai puțini și salariile cresc, dar productivitatea nu ține pasul, deci e ca un joc de tot și nimic.
Problema ar fi că modelul acela de forță de muncă ieftină s-a cam dus pe apa sâmbetei, iar cauza este scăderea forțată a forței de muncă și îngustarea diferenței dintre salarii și productivitate care rămâne la un nivel de nesuportat, deci unde mergem de aici?
Există mai multe căi, pe de o parte, integrarea în niște lanțuri globale valorice, iar pe alta, companii care se extind, ne gândim la MOL, OTP, sau acei inovatori fantastici de like ESET sau BioTechUSA care sunt pe undeva dar nu-i vedem la televizor. Un exemplu de extindere prin achiziție, Dacia, a trecut de la 55.000 de mașini la vânzări de 676.000 de vehicule, o poveste minunată, dar oare mai sunt șansi ca acest trend să continue?
Altele, cum ar fi EPH de la Kretinsky, fac tot felul de afaceri în energie și media, au o cifră de afaceri fantastică, dar atenție, pentru că, pare să fie un joc de șah în loc de x și 0. Și acum, ce urmează pentru aceste țări care visează să capteze tot ce e bun din lume?
Deci, România, Polonia, Croația și restul trebuie să depășească stadiul de fabrică și să se orienteze spre ceva cu adevărat valoros, căci marele paradox apare!: doar 27% din cele mai mari 120 de companii din regiune sunt jucători internaționali, în comparativ cu 74% în Vest, iar, la acestă diferență, în Vest se joacă un alt joc complet diferit.
Deci, concluzia mi se pare clară, regiunea dacă nu vrea să rămână în trecut, trebuie să își reformeze viziunea asupra inovației și independenței, altfel, poate să se aștepte la alte 30 de ani de stagnare. Raportul integral, pe care l-am menționat, poate fi accesat aici link.
“`
