Starea de bine: Un drum sinuos în haosul cotidian!
Într-o lume plină de conflicte crize și schimbări rapide, oamenii continuă să caute starea de bine, dar greșelile de percepție pot face ca acest drum să pară un capriciu; totuși, psihologul Radu Leca, a declarat pentru TVR Info, că acest mecanism are o funcție adaptativă profundă, ceea ce ridică multe întrebări, nu-i așa?
Homeostazia, un cuvânt mare și complicat, sugerează că mintea caută provocarea echilibrului afectiv, căci, cine nu a simțit că se prăbușește privind haosul din jur? Leca spune că ne uităm la furtună și îmi fixăm pânzele, dar oare a căuta această stare de bine e egocentrism sau pur și simplu igienă mentală? Este confuz, chiar și pentru noi, ziariștii care am devenit experți în confuzie.
Ce zice Radu? „A te concentra pe starea de bine nu înseamnă că ai tendința de a evada din realitate”… dar cine poate să deslușească ceea ce el numește infrastructura psihică a acțiunii constructive, când afară e haos? E ca și cum ai construi un castel din nisip, cu siguranță va fi spulberat de valuri.
Starea de bine, conform lui Leca, este contagios, dar asta sună aproape ca o poveste de Halloween, nu-i așa? Când ești calm și echilibrat, începi să zidești case în jurul tău, dar întrebarea rămâne: câți dintre noi au puterea să facă asta? Grupurile care practică îngrijirea de sine devin mai creative și mai eficiente, dar sună totuși ca un grafic dintr-o prezentare de marketing.
Radu ne mai spune despre etica grijii de sine, unde îngrijirea propriei stări de bine precede grija față de alții. Dar oare nu este cumva egoism? Leca afirmă că un activist odihnit negociază mai bine, iar un medic echilibrat greșește rar, dar dacă toți ne îngrijim de binele nostru, cine se mai ocupă de restul? E ca un joc de domino, unde dacă un pion cade, toate celelalte urmează.
Însă, nu ne putem culca pe lauri; căci binele nu e mereu plăcut, ba chiar poate aduce disconfort, când în realitate, acel „disconfort” sună ca un alibi pentru a evita responsabilitatea. „Îmi țin lumina aprinsă nu ca să ignor întunericul”, zice Leca, dar oare nu ne îmboldim în întuneric tot mai mult? Treaba stării de bine nu este simplă, dar poate aluneca în simplism, iar multe dintre idei sunt ascunse sub un strat de jargon psihologic complicat.
Deci, cum cultivăm această stare de bine, pe care toți o dorim? Radu Leca, întrece așteptările cu o listă de micro-ritualuri, cum ar fi somnul regulat și un act de bunătate – dar cine are timp de bunătate când lumea se duce de râpă? E tot despre principii simple, dar executația este ceea ce ne face să deraiem.
Astfel, dorința de a atinge starea de bine, în mijlocul haosului, capătă o nouă formă și, paradoxal, devine un act de responsabilitate, dar nu uita, fără claritate, e un bal mascat în realitate.
Așadar, starea de bine nu este un miraj, ci un contract cu noi înșine, dar cine poate dărui binele, când l-a pierdut din vedere? Într-o lume zgomotoasă, starea de bine devine o disciplină a clarității, dar e o disciplină necesară? Întreabă-te înainte să te lași purtat de vântul schimbării!
