“`html
Românca din Londra Sparge Tăcerea: Ce se Întâmplă cu Educația în Marea Britanie?
O româncă, Marilena Vuiu, ne împarte o poveste suuuper interesantă despre cum cresc copiii în Anglia, la Londra, unde fiica ei, Dalia, de 13 ani, tocmai a terminat Year 8. Se pare că viața școlară acolo are puține în comun cu ce se întâmplă în România, știi, totul e cu totul diferit. Ce e cu adevărat senzațional și trebuie să subliniem, este că britanicii sunt obsedați de gândirea critică a copiilor, începută de când ies din scutece, adică, încă de la 4 ani, un carusel de activități!
Marilena a explicat cum copiii încep școala la 4 ani, și, ai grijă, cei de la privat încep la 3! E un sistem solicitant, dar nu că ar fi un lucru rău, nu-i așa? Se fac evaluări de la 3 ani și trebuie să știe absolut tot – alfabet, cifre, forme geometrice, zile și luni, totul e un festival de cunoștințe pentru un copil mic! Spune Marilena că educația din Anglia se axează pe mai puțină teorie și mai multă practică, zici că se pregătesc să supraviețuiască în sălbăticie!
Aceste școli din Marea Britanie îi pregătesc pe copii cu o experiență de viață reală, cum să se descurce în viața de zi cu zi. Eu cred că sună ca o reclamă pe care nu vrei să o ratezi, copiii ajung să gândească și să ia decizii singuri, iar asta e tare fain. Am înțeles din păcatele unei alte mame, că școala le insuflă curiozitate și independență, dar e mult spus, nu?
Ce e mai greu de digerat, este ora de Religie, unde copiii nu învață rugăciuni sau ce e cu Dumnezeu, ci more despre toate religiile, un fel de ora de cultură generală, cumva. Marilena a aflat că la prima oră de școală, copiii citesc și fac backflips matematici, în timp ce la alte materii își explorează latura artistică, inclusiv religia.
Copiii pot învăța despre lume, chiar din prima zi!
Dar știi ce nu știam eu? Există o nouă materie numită „Să înțelegem lumea”, care nu există în România, unde înveți tot ce trebuie pentru a fi un cetățean bun. De la familii și culturi până la lucruri extrem de simple, cum ar fi să traversezi strada fără să te faci preș! Cam așa, copii cei mici se pregătesc să devină mari cetățeni, să respecte niște reguli pe care le află din ziare, nu din povești!
Marilena e tare impresionată de faptul că se încurajează copiii să conștientizeze că ei pot căuta răspunsuri, iar abordarea asta mi se pare mega interesantă. Are un mesaj greu de digerat: educația britanică e departe de a fi plictisitoare!
Clase mici, școală mare
Aici vine partea cea mai cool: clasele sunt mici, mai puțin de 20 de copii, cu câte doi profesori. Unul se ocupă de cei care au nevoie de ajutor și ceilalți transformă predarea într-un fel de joc, unde nu trebuie să stai cuminte în bancă, ci la mese rotunde ca la restaurant!
În Anglia, elevii sunt împărțiți în „case”, ceva, ca în Harry Potter, unde se fac competiții ca pe vremuri, și se întâlnesc cu colegii din alte clase, legând prietenii. Toate astea fac ca relația elevi-profesori să fie mai deschisă, dar tu mai vorbești despre un model educațional din România?
Cum se evaluază elevii în Marea Britanie
Evaluarea ăsta e o nebunie: nu se face publică și părinții primesc doar feedback limitat și în 5 minute de raport! Efectiv ca la un club secret. În plus, copiezi temele și la sfârșit dai examene care sunt super competitive, dar nu îți va spune nimeni cum te poziționezi cu colegii tăi, așa că ești complet pe cont propriu.
Întrebarea care rămâne e: cum reușesc pe rând, fiecare școală să treacă prin burlanele acestea ale evaluărilor? E clar că feedback-ul nu este un ajutor pentru părinți să se prindă la timp dacă copiii au lacune, însă procesul continuă cu examenele de admitere care sunt cea mai mare provocare.
Clasele sunt diferențiate, dar sunt la fel
Clasele britanice sunt împărțite pe niveluri și se lucrează în ritmul lor, unde cei avansați se grăbesc, iar ceilalți își iau drumul lor, fără să se simtă lăsați în urmă. Foarte tare pentru că, după cum spune Marilena, copiii învață program dorințe de mărimea unei cărți de bucate și asta le captează interesul, ceea ce e o mare realizare!
În fine, orele de muzică sunt o altă nebunie! Elevii pot explora pasiunile lor, Dalia, fiica Marilenei, a participat la coruri și evenimente și toate astea dau o senzație de libertate! Ce să mai zic, sistemul britanic îi ajută pe copii să se dezvolte și să devină protagoniști în viața lor, nu doar simpli spectatori.
Deci, ce ar învăța Marilena din toate astea? Să sprijine pasiunile copiilor și să le lege de abilitățile de comunicare și gândirea critică, să le facă frică și plăcere în același timp, pentru că, așa se dezvoltă! Cam asta e povestea, într-o lume nebună!
“`
