Teatrul: O Mască a Suferinței Ascunse, Dar Cine o Poartă?!
Într-o discuție care ar putea să pară lungă, dar e de fapt captivantă, un actor, regizor și dramaturg, și-a desfășurat gândurile despre „masca” comediantului – da, masca asta care ascunde enorm de multe. Teatrul, vezi tu, devine o formă de rugăciune, dar nu orice rugăciune, ci una plină de tensiune și mister, care ne ia pe toți prin surprindere.
Un aspect a fost complexitatea suferinței – da, suferința, dar nu orice suferință, ci aceea a actorilor care joacă rând pe rând în comedii, un paradox, nu-i așa? Adrian Artene a deschis cutia pandorei cu o întrebare, întrebându-se dacă actorii care râd sunt de fapt doar mascați în spatele durerii ascunse. Mihai Gruia Sandu, om cu multe pe suflet, a spus că toți actorii – bine, nu toți, dar majoritatea – poartă o „durere” profundă, și asta nu e mereu evidentă. E ca și cum ai căuta ceva care nu se află la îndemână.
„Urcatul pe scenă”, a adăugat el, se face dintr-o „dorință” strigătoare de a fi iubit – dar cum, de câte ori, și mai ales, dincolo de ceea ce poți spera? Chiar și cei mai mari comici poartă povara unei trăiri de adâncime, dar în spatele zâmbetelor acelea cuceritoare se războiesc cu o durere nemărginită. Oare râsul lor e un strigăt? Poate.
Apoi, nu s-a ferit să ne spună despre actorul și publicul, despre cum teatrul ăsta străvechi are o putere fabuloasă de a „rearanja” valori. Gata cu banalitățile; el ne îndeamnă să ne întrebăm: „Dar unde sunt valorile acestea?!” – o întrebare pe care o ducem fiecare în rucsac, dar n-o deschidem. Deși teatrul pare plin de strălucire, el ascunde totuși nuanțe de umanitate.
Printre momentele emoționante, sau să zicem, extrem de emoționante, s-a strecurat și o mărturisire personală din partea lui Mihai – „Am murit puțin… de patru ori!” Wow! Aici nu vorbim doar de arta interpretativă, ci despre fragilitatea tragică a condiției umane. Unde e vindecarea, dacă nu prin artă? O întrebare pe care a adus-o în discuție și care, cine știe, poate că e răspunsul căutării noastre. Oare suntem gata să acceptăm fragilitatea noastră?
