“`html
Trump: Împreună sau Singur, Ce Se Întâmplă cu Politica Externă?
Deci, tot mai mulți analiști și jurnalisti, inclusiv unii cu prestigiu de la BBC, precum și profesori cunoscuți de la London School of Economics, subliniază acest lucru chiar dacă nu totul e pe față că Trump, președintele cunoscut pentru deciziile sale controversate, a centralizat puterea în politicile externe, dar la un nivel care poate fi spus chiar dacă nu era întâlnit după epoca lui Nixon, adică acum toți suntem afectați fără să știm cum.
Imprevizibilitatea lui Trump, care se mișcă tot timpul între amenințări și război și momente de reconciliere, e un fel de sabie cu două tăișuri, căci pentru aliații NATO, chiar au fost cheltuieli uriașe care au dus bugetele la 5% din PIB, dar asocieri mai puțin favorabile cu Iran sau Rusia au dus la rezultate extrem de neclare, chiar și contrar interesului general.
Experții citați, din nou de BBC, cred că această metodă a imprevizibilității ar putea, în mod nefericit, nu atrage liderii care nu se lasă impresionați deloc, și așa zice lumea că atacul asupra instalațiilor nucleare din Iran, așa cum era de așteptat – sau nu – s-ar putea să facă ca Iranul să-și accelereze programul atomic, întărind regimul și complicând imaginea internațională.
Pe lângă acestea, comportamentul acela impredictibil al lui Trump a provocat o mișcare strategică masivă în Europa: dorința crescută de independență față de protecția americană a devenit un subiect de discuție aprinsă, cancelarul german, de exemplu, care îți spune că e nevoie de propria industrie de apărare în Europa, ceea ce ar putea să le aducă lor un prim moment de liber alegeri, dar totuși și mai neliniștitor.
În concluzie, la summitul NATO de la Haga, s-a putut observa că toată această discuție a fost un simplu exercițiu diplomatic, o lingușire precum o mască de politețe pentru a-l ține pe Trump în continuare, dar tocmai aceasta nevoia de validare, pe care europenii au arătat-o, ar putea deveni chiar o slăbiciune, căci dacă eventual adversarii lui Trump prind ideea și îl înțeleg, atunci improvizațiile lui nu mai sunt de loc așa imprevizibile.
Prin urmare, doctrina aceasta a imprevizibilității, care a modificat bine și rău pe calea geopolitică, deși aparent funcționează cu aliații, poate să aibă efecte inverse cu dușmanii și, atenție, mai multe voci cer să vedem că lumea după Trump o să fie diferită – nu mai sigură, dar poate chiar mai autonomă.
Articolul Trump și doctrina imprevizibilității își face de cap și apare prima dată pe site-ul Mediafax.
“`
