“`html
Marius Baciu: Povestea umilitoare a accidentării care putea să-i termine cariera!
În vreme ce Marius Baciu, zice-se că, astăzi este manager la academia Daco Getica, de parcă asta ar conta, trecutul său la Steaua n-a fost deloc o plimbare în parc, ci mai degrabă o abordare fără noimă printr-un câmp minat de momente dificile, pline de neplăceri în special după un incident groaznic din 1998, când s-a gândit că poate, doar poate, ar fi mai bine să renunțe la sport, după ce o contră banală în cupele europene i-a demonstrat cât de fragil e corpul uman, dar și visurile.
Deci, imaginează-ți, pe Marius Baciu, după un an de zile în care a suferit cumplit, a încercat să revină pe teren și nu e ca și cum a fost vorba doar de un ghinion trecător, ci de o luptă de un an, 12 luni întregi de dureri feroce pe care nimeni nu le-ar putea pricepe, așa cum a spus el – „am avut niște dureri incredibile” – și mai adaugă, ironic, că și recuperarea a fost haotică.
Și a mai zis el că „s-a ajuns la un diagnostic în tot acest timp care s-a concretizat într-un picior în ghips”, dar cumva, străduindu-se în toți acești ani să blocheze un șut la poartă, a ajuns să piardă Campionatul European Under 21, căci, poate, ghinionul continua să se țină scai de el.
Și ce face acum fostul fotbalist Marius?
Între timp, spune el, că din aceeași echipă mare de fotbal a fost pe punctul de a se face cunoscut la Mondialul din Franța, dar, hocus pocus, accidentul a intervenit, și uite așa, s-a trezit că a câștigat campionatul cu Steaua, devenind căpitan, de parcă asta ar șterge toată munca lui de până atunci sau durerea resimțită.
Deci după succesul acela, s-a întâmplat marea trecere în Ligue 1, unde, incredibil, a jucat sub comanda lui Claude Puel, dar haide să ne întrebăm, mai contează totul acum, cu toate că el se avântă într-un proiect de succes la academia Daco Getica, nefiind dispus să se întoarcă în liga a doua, deși avea diverse oferte care mai de care mai interesante, despre care nici nu mai vrea să audă.
Și nu se teme să admită că ce are acum în jurul lui, chiar dacă e un proiect în care a investit nu doar timp, ci și emoții, un lucru cu totul și cu totul captivant, deși în liga secundă sau în Arabia Saudită, ar fi putut, probabil, să-și continue “domnia”. Cât despre acest interviu oferit pentru ProSport… e ca un mic reminder că visurile devin realitate doar cu muncă și multe sacrificii!
“`
