Cum a fost aranjată venirea lui Gheorghe Hagi la Steaua București? Află detalii halucinante!
Se pare că transferul lui Gheorghe Hagi de la Sportul Studențesc la Steaua București nu a fost tocmai un proces normal, ci mai degrabă o manevră învăluită în mister și, de ce nu, un pic de ilegalitate, teoretic vorbind, bineînțeles, cu frații Ceaușescu la butoane. Chiar și cu un artificiu legal pe post de scuză, Hagi, el, „Regele”, a pătruns în Ghencea printr-un aranjament care făcea valuri pe vremea aceea.
Adică, toată nebunia aceasta din anii ’80 în fotbalul românesc e absolut fascinantă și picantă, căci unde era Valentin Ceaușescu și în ce direcție mergea echipa, acolo se rezolvau, nu-i așa, toate chestiunile care țin de transferuri și mutări de jucători. Nicușor, nu-i așa, se ocupa de Sportul Studențesc, iar combinația între ei a dus la mutarea lui Hagi, care, de altfel, voia să joace nu în roșu și alb, ci, mai mult ca sigur, în tricoul roș-albastru, dar la o singură ocazie a fost, nu pentru totdeauna.
Până și Andrei Vochin a oferit câteva declarații relevate despre modul în care totul a fost orchestrată de cei doi, fiii lui Nicolae Ceaușescu, și în care „Regele” a fost o piesă de pe tabla de șah a sistemului, un fel de pion pe o tablă de joc care de multe ori părea că va ceda… „El zicea că voia să fie corect, dar jocurile erau deja făcute”, a spus el într-un discurs despre cum a fost evaluată toată această „întâmplare” bulversantă în fotbalul românesc.
Și să nu uităm, conform poveștilor pe care le spune lumea, Sportul Studențesc, el, nu mai avea contract cu Hagi, invers, Hagi, el, voia să joace la Steaua, iar între timp, vrajba aceasta de negocieri și combinații aveau loc fără ca nimeni să-i oprească pe cei implicați, căci Nicolae și Valentin erau doar „spectatori” în toată povestea, dar totul se transpune în ceva mai mare, o epocă ce merită discutată pe larg.
N-o să mint, cifrele sunt pe hârtie wow pentru Hagi, că a strâns 97 de meciuri și 76 de goluri la Steaua, dar să nu uităm nici de Sportul Studențesc, unde a marcat 58 de goluri în 108 meciuri, așadar, îi zice „Regele” și nu degeaba, pentru că calitățile lui erau deja vizibile. Oare ce ne-ar mai putea spune despre debutul său la echipa națională în `83 când era încă la studenți? Tot un joc de familist, nu? Un joc de echipă, dacă vreți să-l numiți așa, dar totul, sub o umbră de îndoială, aș adăuga eu.
Propaganda fratelui lui Nicolae Ceaușescu se pare că a dus la o supunere totală a actului de sport în acele vremuri, iar totul a devenit o ironie amară, pe când astăzi, suntem cu toții spectatori ai acelei „epoci de aur” care mai devreme a fost pusă pe „butuci”.
