“`html
Cucerirea de Cetăți: Donbass în Flăcări, Ceasiv Iar la Mâna Rusilor!
Un cartier din orașul, hmmm, vestic dar nu prea, încă se mai zbate să reziste la valurile blânde ale încercuirii, care, ca un șarpe veninos, s-a abătut dinspre nord, după cum ne spune AFP, dar oare ce mai contează, nu-i așa? Ah, Ceasiv Iar, un oraș fortificat, ce paradox interesant, a căzut în fața asaltului rus, iar lumea se întreabă ce va fi cu cele două orașe mai încolo, Sloviansk și Kramatorsk, care par să fie ultimele bastioane ale ucrainenilor, dar am uitat Kostiantynivka, da, da, un nod logistic? Vasăzică, un zeu al războiului învăluie tot, iar soldații, cu sutele, mii, probabil, duc un război care nu mai are sfârșit.
Ah, Rusia, mama grăsimii rusești, continuă să-și desfășoare operațiunile pe pământ ucrainean, fără nicio stopare, chiar și când progresele sunt, să zicem, limitate, de parcă ar fi fost într-un joc de șah, dar mai puțin elegant. Și vorba aceea cu referendumurile, hă, ilegalitate, cine le mai bagă în seamă pe alea, mai ales când la începutul lui iulie, Moscova a clamat cu tărie că a acaparat un sătuc, Dachne, în mijlocul regiunii Dnipro, dar să nu uităm de Pokrovsk, un oraș cu populație de 60.000 de suflete – da, acolo s-a pus problema, dar vai ce planuri sinistre au trupele Kremlinului, l-au înconjurat de parcă ar fi un balon pe punctul de a exploda. Să ne întrebăm: oare mai are Ucraina vreo speranță?
Și de ce să ne oprim aici? Oare bombardamentele vor înceta vreodată? Poate că articolele venite din partea Mediafax să ne aducă o lămurire, dar între noi vorbind, suntem în plin spectacol de neputință, unde armata ucraineană se străduiește să-și mențină curajul pe o scenă măcinată de crize și agonie, iar noi, cititorii, cu popcorn în mână, ne uităm neputincioși..
“`
